În acest articol ne vom adânci în lumea interesantă a lui Grade de rudenie, explorând originile sale, impactul său asupra societății și relevanța sa astăzi. Grade de rudenie a fost subiect de interes și studiu de zeci de ani, iar de-a lungul timpului a evoluat în diverse moduri, influențând atât cultura, cât și dezvoltarea tehnologică. Prin această analiză exhaustivă, vom încerca să înțelegem importanța Grade de rudenie în diferite domenii, de la divertisment la știință, politică și economie. Scopul nostru este să prezentăm o imagine completă și detaliată a acestui fenomen, oferind informații relevante și analize aprofundate pentru a îmbogăți cunoștințele cititorului despre Grade de rudenie.
În limba română, gradele de rudenie sunt descrise prin alianță, consangvinitate și prin adopție.
Bunicii sunt părinții părinților fiecărei persoane, deci fiecare persoană are patru bunici. Bunicii sunt denumiți astfel:
În mod obișnuit, în baza speranței de viață persoana conviețuiește cel puțin pe timpul copilăriei și alături de bunici. Bunicii fac parte din familia lărgită sau extinsă a persoanei. În culturile tradiționaliste bunicii au rol în creșterea și educarea nepoților.
Străbunicii sunt părinții unuia dintre bunici, așadar persoana va avea opt străbunici (în cazul când părinții nu sunt veri). Datorită creșterii speranței de viață în țările occidentale tot mai mulți străbunici trăiesc alături de strănepoții lor.
Stră-străbunicii sunt părinții unuia dintre străbunici, așadar în lipsa consangvinității fiecare persoana are 16 stră-străbunici. Se întâmplă în mod rar ca stră-străbunicii să conviețuiască alături de stră-strănepoți.
Fratele sau sora persoanei este fiul sau fiica acelorași părinți cu ai persoanei, având trăsături comune.
Unchiul și mătușa sunt frații unuia dintre părinții persoanei, dar de asemenea unchi și mătușă se numesc și soții/soțiile acestora care nu sunt rude de sânge ci prin alianță.
Verii și verișoarele sunt fiii unchilor și mătușilor persoanei.
Nepoții sunt fiii fraților și surorilor, iar nepoatele sunt fiicele fraților și surorilor.
Codul civil al României, intrat în vigoare în 2011, prevede următoarele: Afinitatea este legătura dintre un soț și rudele celuilalt soț. Rudele soțului sunt, în aceeași linie și același grad, afinii celuilalt soț.[1]
Concubinajul reprezintă o uniune liberă între două persoane care nu este consfințită legal. Legea sau comunitatea civilă nu recunoaște aceste uniuni libere ca grade de rudenie.
Socrul și soacra sunt părinții soțului/soției.
Cumnații și respectiv, cumnatele sunt frații/surorile soțului/soției precum și soții acestora.
Ginerele este soțul fiicei. Nora este soția fiului.
În limbajul curent, tatăl unuia dintre soți în raport cu părinții celuilalt soț se numește cuscru [2] iar mama unuia dintre soți în raport cu părinții celuilalt soț este denumită cuscră[3]. Acest grad de afinitate se numește cuscrie sau cuscrenie.[4] și are ca rezultat încuscrirea.[5]
În limba română există un cuvânt vechi și popular, fără valoare legală, pentru relațiile stabilite după botez, între nași și părinții botezatului: cumetrie[6], definit ca „rudenie spirituală“.