Grigore Florescu

În zilele noastre, Grigore Florescu a devenit un subiect de mare interes pentru mulți oameni din întreaga lume. Fie că vorbim despre Grigore Florescu în contextul politicii, tehnologiei, istoriei sau chiar al vieții de zi cu zi, este incontestabil că acest subiect a captat atenția unui public larg. În acest articol vom explora și analiza în detaliu diferitele fațete ale Grigore Florescu, cu scopul de a oferi o vedere cuprinzătoare și detaliată asupra acestui subiect. De la origini și până la relevanța sa astăzi, prin implicațiile și posibilele evoluții viitoare, acest articol încearcă să facă lumină asupra Grigore Florescu și să ofere o perspectivă îmbogățitoare pentru toți cei interesați să aprofundeze acest subiect fascinant.

Grigore Florescu
Date personale
Născut1892 Modificați la Wikidata
Decedat1960 (68 de ani) Modificați la Wikidata
Ocupațieistoric Modificați la Wikidata

Grigore Florescu (n. 1892, Poroina Mare, județul Mehedinți – d. 1960, Slobozia) a fost un istoric român, specialist în arheologia și epigrafia epocii romane din Dacia.[1] A fost bursier al Școlii române din Roma între anii 1924-1926. Educația secundară este finalizată la Tr. Severin iar cea superioară la Universitatea din București. După finalizarea studiilor devine doctor în istorie (1927) și ocupă Catedra de istorie antică și epigrafie la Universitatea București (1921, 1926 - 1933).

Activitatea sa

S-a ocupat în special de arheologia și epigrafia epocii romane în Dacia. A efectuat numeroase săpături la edificiile din Răcari, Drobeta, Mălăiești, Bumbești, Histria și Capidava. Preocupările istoriografice au continuat cu publicarea monumentelor funerare romane din Provincia Dacia și Scythia Minor. A contribuit și la întărirea argumentului referitor la continuitatea elementului daco-roman prin cercetările epigrafice întreprinse pe inscripții latine din Drobeta și nordul Dunării.[2]

Lucrări publicate

  • Arcul de triumf al lui Constantin cel Mare, București, 1927.
  • Capidava, I, monografie arheologică, București, 1958.
  • I monumenti funerari romani della Dacia Inferiore, București, 1942.
  • Aricia. Studiu istorico-topografic, în ED. III, 1925.
  • I monumenti funerari romani della „Dacia Superior”, ibidem, IV, 1930.
  • Castrul roman de la Răicari-Dolj, în AO, IX, 51-52, 1930.
  • Castrul roman de la Drobeta, în RIR, III, 1933, I.
  • Monuments epigraphiques inedits de Capidava, în „lstros”, II, 1934, I.
  • Fouilles archeologiques de Capidava, în „Dacia”, V -VI, 1935-1936.
  • Două monumente epigrafice în legătură cu problema continuității, în RIR, X, 1940.
  • Capidava în epoca migrațiilor, ibidem, XVI, 1946.
  • Incinta cea mare a cetății Histria; Monumentele din partea de vest și sud-vest a cetății, în „Histria”, I, București, 1954.

Note

  1. ^ FLORESCU Grigore în Marcel D. Popa, Alexandru Stănciulescu, Gabriel Florin-Matei, Anicuța Tudor, Carmen Zgăvărdici, Rodica Chiriacescu, Dicționar enciclopedic, Editura Enciclopedică, 1993-2009.
  2. ^ Ștefănescu, Ștefan (coord.) (). Enciclopedia istoriografiei românești. Editura Științifică și Enciclopedică. p. 144.