Gubernia Vilna
În acest articol vom explora și analiza Gubernia Vilna din diferite perspective și abordări. Gubernia Vilna este un subiect care a stârnit interesul multor oameni de-a lungul anilor, iar în acest articol vom aprofunda în importanța și relevanța sa în societatea actuală. De la impactul său asupra culturii populare până la influența sa în diferite domenii ale vieții de zi cu zi, Gubernia Vilna a generat dezbateri și reflecție în diferite sectoare. Prin acest articol, sperăm să oferim o perspectivă completă și îmbogățitoare asupra Gubernia Vilna, oferind cititorilor noștri o înțelegere mai profundă și mai semnificativă a acestui subiect.
| Gubernia Vilna | |||
| — gubernie — | |||
 | |||
| |||
| Coordonate: 54°41′00″N 25°17′00″E / 54.683333333333°N 25.283333333333°E | |||
|---|---|---|---|
| Țară |  Imperiul Rus | ||
| Atestare | [1]  | ||
| Dispariție | | ||
| Reședință | Vilnius | ||
| Populație (1897) | |||
| - Total | 1.591.207 locuitori | ||
| Prezență online | |||
.svg) | |||
Modifică date / text  | |||
_(1845).png)
Gubernia Vilna (în rusă Виленская губерния, transliterat: Vilenskaia guberniia, în lituaniană Vilniaus gubernija) a fost o gubernie a Imperiului Rus, inclusă în kraiul de Nord-Vest. În 1897, gubernia acoperea o suprafață de 41.907,9 km² și avea o populație de 1.591.207 locuitori. Gubernia se învecina cu gubernia Minsk(d) la sud, gubernia Grodno la sud-vest, gubernia Suwałki la vest, guberniile Kovno și Curlanda la nord, și gubernia Vitebsk la est. Capitala era situată în Vilna (Vilnius). Orașul a servit și drept capitală a guberniei generale Vilna, care a existat până în 1912. Zona corespundea aproximativ cu regiunea Vilnius, care mai târziu avea să fie ocupată de Imperiul German, de bolșevici și apoi anexată de Polonia.
Istorie
Primele gubernii, gubernia Vilnius (formată din unsprezece uezduri) și gubernia Slonim, au fost înființate după a treia divizare a Uniunii Polono-Lituaniene. Doar un an mai târziu, la , din ordinul țarului Pavel I, acestea au fost comasate într-o singură gubernie, numită Gubernia Lituania, cu capitala la Vilnius.[2] Din ordinul țarului Alexandru I, la , Gubernia Lituania a fost împărțită în Gubernia Lituania-Vilnius și Gubernia Lituania-Grodno. După 39 de ani, Nicolae I a renunțat la cuvântul „Lituania” din cele două nume.[3]
În 1843 a avut loc o altă reformă administrativă, în care s-a înființat Gubernia Kovno (Kaunas) din cele șapte uezduri vestice ale guberniei Vilna, inclusiv toată Samogiția(d). Gubernia Vilna a primit trei districte suplimentare: Vileika și Dzisna din gubernia Minsk, și Lida din gubernia Grodno.[4] A fost împărțită în uezdurile Vilna, Trakai, Disna, Oșmeanî(d), Lida, Vileika și Sventeanî. Acest aranjament a rămas neschimbat până la Primul Război Mondial. O parte a guberniei Vilna a fost apoi inclusă în districtul Lituania din Ober-Ost, format de Imperiul German care a ocupat teritoriul.
În timpul Războiului Polono-Sovietic, zona a fost anexată de Polonia. Conferința Ambasadorilor și comunitatea internațională (cu excepția Lituaniei) au recunoscut suveranitatea Poloniei asupra regiunii Vilnius în 1923. În 1923 a fost creat voievodatul Wilno, care a existat până în 1939, când Uniunea Sovietică a ocupat Lituania și Polonia, și a returnat Lituaniei cea mai mare parte a teritoriului revendicat pe parcursul perioadei interbelice de aceasta din urmă.
Demografie
| Limbă | Populație |
|---|---|
| lituaniană | 780.000 |
| idiș | 180.000 |
| poloneză | 100.000 |
| rusă | 80.000 |
| ruteană(d) | 50.000 |
| tătară | 10.000 |
| Total | 1.200.000 |
În 1834, gubernia Vilnius avea aproximativ 789.000 de locuitori; până în 1897, populația crescuse la aproximativ 1.591.000 de locuitori.[5] (37 pe km2).
Recensământul Imperiului Rus
Conform recensământului Imperiului Rus din , gubernia Vilna avea o populație de 1.591.207 de locuitor, dintre care 790.880 bărbați și 800.327 femei. Majoritatea populației a indicat belarusa ca limbă maternă, urmată de un număr semnificativ de vorbitori de lituaniană și limbi ale comunității evreiești.[6]
| Limbă | vorbitori nativi | Procent |
|---|---|---|
| rusă albă[a] | 891.903 | 56.05 |
| lituaniană | 279.720 | 17.58 |
| evreiască | 202.374 | 12.72 |
| poloneză | 130.054 | 8.17 |
| rusă mare[a] | 78.623 | 4,94 |
| germană | 3.873 | 0,24 |
| tătară | 1.969 | 0,12 |
| rusă mică[a] | 919 | 0,06 |
| letonă | 471 | 0,03 |
| țigănească | 182 | 0,01 |
| Altele | 1.119 | 0,07 |
| Total | 1.591.207 | 100.00 |
| Faith | Male | Female | Both | |
|---|---|---|---|---|
| Număr | Procentaj | |||
| Romano-catolici | 460.627 | 475.222 | 935.849 | 58,81 |
| Ortodocși | 214.225 | 201.070 | 415.295 | 26,10 |
| Iudaici | 98.193 | 106.493 | 204.686 | 12,86 |
| Rascolnici | 12.686 | 12.987 | 25.673 | 1.61 |
| Luterani | 2172 | 2291 | 4463 | 0,28 |
| Musulmani | 2572 | 1803 | 4375 | 0,27 |
| Caraiți | 251 | 325 | 576 | 0,04 |
| Reformați | 92 | 85 | 177 | 0.01 |
| Armeano-catolici | 22 | 25 | 47 | 0,00 |
| Armeano-apostolici | 9 | 3 | 12 | 0,00 |
| Menoniți | 2 | 0 | 2 | 0,00 |
| Anglicani | 0 | 2 | 2 | 0,00 |
| Alte culte creștine | 19 | 16 | 35 | 0,00 |
| Alte culte necreștine | 10 | 4 | 14 | 0,00 |
| Total | 790.880 | 800.327 | 1.591.207 | 100,00 |
Între 1944 și 1946, aproximativ 150.000 de oameni, majoritatea, dar nu toți, de origine poloneză, au părăsit zona plecând în Polonia (aproximativ 10% din acest grup ar fi fost lituanieni care sperau să scape de dominația sovietică). Între 1955 și 1959, alți 46.000 de vorbitori de poloneză au părăsit Lituania. Între timp, populația evreiască din zonă, la fel ca în restul Lituaniei, a fost practic exterminată de naziști în timpul celui de al Doilea Război Mondial. Începând cu 2001, etnicii lituanieni au predominat din nou în orașul Vilnius (59%), dar teritoriul fostei gubernii în ansamblu a rămas aproximativ 62% poloneză, procentul rușilor (8,6) și belarușilor (4,4) s-a diminuat.
Subdiviziuni
Uezdurile guberniei Vilna în 1897 erau șapte, după cum urmează:[6]
| Uezd | Capitală și cel mai mare oraș | Stema capitalei | Suprafață | Populație (recensământ 1897) | ||
|---|---|---|---|---|---|---|
| Transliterare | Alfabet chirilic rus | 1897[10] | ||||
| Vileiski | Вилейскій | Vileika | 3.560 | _(1845).png) |
6.363,13 km² |
208,013 |
| Vilenski | Виленскій | Vilna | 154.132 | |
6.185,14 km² |
363,313 |
| Disnenski | Дисненскій | Disna | 6.756 | _(1845).gif) |
5.779,3 km² |
204,923 |
| Lidski | Лидскій | Lida | 9.323 | _(1845).png) |
5.606,2 km² |
205,767 |
| Oșmeanski | Ошмянскій | Oșmeanî | 7.214 | _(1845).png) |
6.885,39 km² |
233,559 |
| Smorgonski | Сморгонскій | Smorgon | --- |  |
5.979,2 km² |
241,565 |
| Svențeanski | Свѣнцянскій | Svențeanî | 6.025 | _(1845).gif) |
5.228,03 km² |
172,231 |
| Trokski | Трокскій | Troki | 3.240 | _(1845).gif) |
5.862,27 km² |
203,401 |
Compoziția etnică
Autoritățile ruse făceau periodic recensăminte. Acestea însă raportau numere foarte diferite de la un recensământ la altul:
| An | Total | Lituanieni | Polonezi | Belaruși | Ruși | Evrei | Alții | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| 1862 | 838,464 | 418,880 | 50% | 154,386 | 18% | 146,431 | 17% | 14,950 | 2% | 76,802 | 9% | 27,035 | 3% |
| 1865 | 891,715 | 210,273 | 24% | 154,386 | 17% | 418,289 | 47% | 27,845 | 3% | 76,802 | 9% | 4,120 | 0% |
| 1883 | 1,192,000 | 417,200 | 35% | 281,312 | 24% | 239,592 | 20% | N/A | 176,416 | 15% | 77,480 | 7% | |
| 1897 | 1,561,713 | 274,414 | 18% | 126,770 | 8% | 880,940 | 56% | 75,803 | 5% | 197,929 | 13% | 5,857 | 0% |
| 1909 | 1,550,057 | 231,848 | 15% | 188,931 | 12% | 570,351 | 37% | 408,817 | 26% | 146,066 | 9% | 4,094 | 0% |
Guvernatori
| Name | In office |
|---|---|
| Iakov Bulgarov | 1797–1799 |
| Ivan Friesell | 1799–1801 |
| Dmitri Lanskoi | 1802–1804 |
| Ivan Rickman | 1804–1806 |
| Prokopi Bogmevski | 1806–1808 |
| Nikolai Brusilov | 1808–1810 |
| Aleksandr Lavinski | 1811–1816 |
| Friedrich Drutski-Liubețki | 1816–1823 |
| Piotr Gorn | 1823–1830 |
| Dmitri Obreskov | 1830–1832 |
| Grigori Doppelmair | 1832–1836 |
| Dmitri Bantîș-Kamenski | 1836–1838 |
| Iuri Dolgorukov | 1838–1840 |
| Alexei Semionov | 1840–1844 |
| Nikolai Jerebțov | 1844–1846 |
| Mihail Beghicev | 1846–1851 |
| Arkadi Rosset | 1851–1857 |
| Mihail Pohvisnev | 1857–1863 |
| Ivan Galler | 1863–1863 |
| Stepan Paniutin | 1863–1868 |
| Ivan Șestakov | 1868–1869 |
| Iegor Steblin-Kamenski | 1869–1882 |
| Aleksandr Jemciujnikov | 1882–1885 |
| Nikolai Greveniț | 1885–1895 |
| Aleksandr Frese | 1895–1896 |
| Ivan Ceplevski | 1896–1899 |
| Nikolai Gruzinski | 1899–1901 |
| Viktor Wahl | 1901–1902 |
| Konstantin Palen | 1902–1905 |
| Serghei Tatișcev | 1905–1906 |
| Dmitri Liubimov | 1906–1912 |
| Piotr Veriovkin | 1912–1916 |
| Aleksandr Tolstoi | 1916–1917 |
Note de completare
- ^ a b c Până la 1918, guvernul țarist clasifica rușii drept velikoruși (ruși mari), ucrainenii drept maloruși (ruși mici), și belarușii drept ruși albi. După crearea Republicii Populare Ucrainene în 1918, ucrainenii au început să fie identificați ca atare.[7] La fel Republica Democrată Belarusă a ajutat la încetățenirea noțiunii că belarușii nu sunt doar ruși „albi”.[8]
Note bibliografice
- ^ Marea Enciclopedie Rusă
- ^ Kulakauskas, Antanas (). „Administracinės reformos”. Gimtoji istorija. Nuo 7 iki 12 klasės (în lituaniană). Vilnius: Elektroninės leidybos namai. ISBN 9986-9216-9-4. Accesat în .
- ^ „Литовская губерния”. Brockhaus and Efron Encyclopedic Dictionary(d) (în rusă). .
- ^ Simas Sužiedėlis, ed. (). „Administration”. Encyclopedia Lituanica(d). I. Boston, Massachusetts: Juozas Kapočius. pp. 17–21. LCCN 74-114275.
- ^ Vaitiekūnas, Stasys (). Lietuvos gyventojai: Per du tūkstantmečius (în lituaniană). Vilnius: Mokslo ir enciklopedijų leidybos institutas. pp. 79, 92. ISBN 5-420-01585-4.
- ^ a b c [The First General Census of the Russian Empire of 1897. Breakdown of population by mother tongue and districts in 50 Governorates of the European Russia]
|trans-title=necesită|title=(ajutor). www.demoscope.ru (în rusă) http://www.demoscope.ru/weekly/ssp/rus_lan_97_uezd.php?reg=87 La|url=lipsește titlul (ajutor). Accesat în . - ^ Hamm, Michael F. (). Kiev: A Portrait, 1800–1917. Princeton University Press. p. 83. ISBN 978-1-4008-5151-5.
- ^ Fortson IV, Benjamin W. (). Indo-European Language and Culture: An Introduction. John Wiley & Sons. p. 429. ISBN 978-1-4443-5968-8.
- ^ [Primul recensământ general al populației imperiului rus din 1897. Populația după regiuni și religii]
|trans-title=necesită|title=(ajutor). www.demoscope.ru (în rusă) http://www.demoscope.ru/weekly/ssp/rus_rel_97.php?reg=27 La|url=lipsește titlul (ajutor). Accesat în . - ^ „Демоскоп Weekly - Приложение. Справочник статистических показателей”. www.demoscope.ru. Accesat în .