Holosteeni
În acest articol, vom explora subiectul Holosteeni în profunzime. De la origini și până la relevanța sa astăzi, vom analiza diferite aspecte care ne vor permite să înțelegem importanța lui Holosteeni în diferite contexte. Cu o abordare multidisciplinară, vom aborda atât aspectele istorice, cât și cele contemporane, precum și influența acestora în domenii precum cultura, societatea și tehnologia. Pe parcursul acestor pagini, vom căuta să descoperim noi perspective și să reflectăm asupra semnificației lui Holosteeni în lumea de astăzi.
| Holosteeni Fosilă: Permian - Holocen | |
|---|---|
| |
| Lepisosteus oculatus | |
| |
| Amia calva | |
| Clasificare științifică | |
| Regn: | Animalia |
| Încrengătură: | Chordata |
| Subîncrengătură: | Vertebrata |
| Infraîncrengătură: | Gnathostomata |
| Nanoîncrengătură: | Pisces |
| Supraclasă: | Osteichthyes |
| Clasă: | Actinopterygii |
| Subclasă: | Neopterygii |
| Infraclasă: | Holostei Müller, 1846 |
| Ordine | |
Modifică text  |
|
Holosteenii sau holosteii (Holostei) (din greaca holos = întreg, tot + osteon = os, o referință la scheletul lor osos), numiți și osteoganoizi sau ganoizi osoși sunt un grup de pești osoși care apar ca fosile în permian, ating maximum de înflorire în jurasic, iar în cretacic încep să decadă, persistând până astăzi numai două genuri Lepisosteus (pește caiman) și Amia (peștele de nămol) din apele dulci ale Americii de Nord, care, după caracterele lor diferite, sunt grupate în două ordine diferite: Lepisosteiformes și Amiiformes. Holosteenii împreună cu teleosteenii reprezintă peștii numiți superiori sau neopterigieni (Neopterygii). Holosteenii derivă din condrosteeni, de care sunt apropiați, și la rândul lor au dat naștere la ordinul teleosteenilor. Au caractere primitive și de specializare. Scheletul este bine osificat. Osul supraoccipital lipsește, iar pe mandibulă este dezvoltat foarte bine osul splenial. Valvula spirală și conul arterial sunt prezente. Vezica înotătoare prezintă o structură celulară, bogat vascularizată, și este folosită pentru respirație.
Note
Bibliografie
- S. Cărăușu. Tratat de ihtiologie. București, 1952.
- Petru Bănărescu. Fauna Republicii Populare Române. Vol. XIII : Pisces - Osteichtyes (Pești ganoizi și osoși). București. Editura Academiei Republicii Populare România, 1964.
- Victor Pop. Curs de zoologia vertebratelor. Volumul 1. Universitatea "Victor Babes" Cluj. Litografia Învățămîntului Cluj 1957.
- Z. Feider, Al. V. Grossu, St. Gyurkó, V. Pop. Zoologia vertebratelor. Autor coordonator: Prof. Dr. Doc. Al. V. Grossu. Editura didactică și pedagogică, București, 1967, 768 p.
