În acest articol, vom explora în profunzime subiectul Horia Lovinescu, un subiect care a captat atenția experților și pasionaților deopotrivă. De la origini și până la impactul actual asupra societății, Horia Lovinescu a fost subiect de dezbatere și analiză în diferite domenii de studiu. De-a lungul istoriei, Horia Lovinescu a jucat un rol important în modelarea culturii și identității diferitelor grupuri de oameni. Prin acest articol, vom căuta să facem lumină asupra diferitelor aspecte ale Horia Lovinescu, de la origini până la implicațiile sale în lumea modernă.
Horia Lovinescu | |
Date personale | |
---|---|
Născut | [1] Fălticeni, Suceava, România |
Decedat | (66 de ani)[1] București, România |
Cetățenie | România |
Ocupație | scriitor |
Limbi vorbite | limba română[2] |
Activitate | |
Studii | Universitatea din București |
Modifică date / text |
Horia Lovinescu (n. , Fălticeni, Suceava, România – d. , București, România) a fost un dramaturg român, recunoscut pentru piesele sale de teatru de idei.
A fost nepotul de frate al criticului Eugen Lovinescu.
Dramaturgul a fost fiul mai mare al lui Octav Lovinescu, avocat, și al Anei Cetățianu, fiica pedagogului Ioan Cetățianu.
Tatăl, Octav, fratele criticului literar Eugen Lovinescu, se trăgea din comuna Rădășeni, iar mama din localitatea Subcetate, având în ascendență pe Ion Budai-Deleanu.
Scriitorul a mai avut doi frati: Octav, avocat (1913-1945), și Vasile, filosof. Horia Lovinescu face parte, așadar, din celebra familie Lovinescu, care a dat literelor noastre mai mulți scriitori, între care și Anton Holban (1902-1937), văr, Monica Lovinescu, vară, și Alexandrina Lovinescu, vară.
A fost timp de două decenii directorul Teatrului Nottara din București.
Debutează în teatru cu piesa Lumina de la Ulmi în anul 1954. Abordează aici problemele și locul intelectualitații în societate, cu trimitere evidentă la problematica social politică. Piesa e o capodoperă a teatrului proletcultist, imitat după teatrul sovietic contemporan epocii stalinismului triumfător.
Piesa Citadela sfărâmată, scrisă în 1955, a avut un mare succes, fiind ecranizată și tradusă în mai multe limbi sub titlul Familia Dragomirescu.
Rând pe rând apar: Oaspetele din faptul serii, Hanul de la răscruce, O întâmplare, Surorile Boga”, ... Și pe strada noastră, Revederea, Febre sau Moartea unui artist.
În 1963, la „Editura pentru Literatură”, apare volumul Teatru care cuprinde cea mai mare parte din piesele enumerate mai sus.
La editura Cartea Românească au apărut în volum, în anul 1971, alte patru piese: O casă onorabilă, Al patrulea anotimp, Jocul vieții și al morții in deșertul de cenușă, Și eu am fost în Arcadia.
Teatrul lui e unul de idei, cu conflicte acute. Întâmplările se desfășoară cu intensitate și dramatism. Horia Lovinescu e un constructor de teatru modern, psihologic deși utilizează speciile și modalitațile consacrate ale genului.
|