În lumea de astăzi, Idiom este un subiect care a captat atenția a milioane de oameni din întreaga lume. De la impactul său asupra societății până la implicațiile sale asupra economiei globale, Idiom a fost subiect de dezbateri și controverse. Odată cu progresele tehnologice și schimbările din comunități, Idiom și-a asumat un rol principal în viața de zi cu zi a oamenilor. În acest articol, vom explora diferitele fațete ale Idiom, analizând influența acestuia asupra diferitelor aspecte ale societății și examinând posibilele implicații pentru viitor.
„Un idiom este o rețea minimală de sisteme lingvistice individuale ce se identifică printr-un autoglotonim[4] și o conștiință lingvistică specifice[5].”
În general, termenul „idiom” este folosit când subiectul abordat de cercetător nu necesită ca acesta să opteze pentru unul din termenii „limbă”, „dialect”, „subdialect” și „grai”, mai ales când este greu sau chiar imposibil să se oprească la unul din aceștia[6].
„Idiom” este un termen util mai ales în cazul societăților multilingve, cum sunt cele din majoritatea țărilor africane, în care coexistă numeroase varietăți ale unor limbi care nu sunt nici măcar suficient studiate[7].
Termenul „idiom” se mai folosește și ca gen proxim pentru definirea termenilor ce denumesc feluri de limbi sau varietăți ale unei limbi[8].
Deoarece chestiunea „limbă sau dialect?” provoacă de multe ori controverse extralingvistice, unii autori folosesc termenul „idiom” pentru a evita aceasta. Pierre Blanchet, în lucrarea în care îl folosește, justifică aceasta prin dorința de „a evita conotațiile ideologice ale terminologiei tradiționale”[5].
Termenul acesta se găsește și folosit în mod greșit, cu sensul „expresie idiomatică”, sub influența cuvântului englezescidiom care are și acest sens, mai ales în materiale privind limba engleză și învățarea ei[9]. Dicționarele explicative ale limbii române nu dau sensul „expresie idiomatică” la cuvântul „idiom”[1].
^Exemple de lucrări de lingvistică în care se folosește termenul „idiom”: Dobrișan 2014 („idiomurile etiopiene”, „idiomurile asiro-babiloniene” etc.); Vasiliu 1985 ; Paliga 1998-1999 („idiom satem”, „idiom centum”); Dănilă 2005Arhivat în , la Wayback Machine..
fr Mahmoudian, Mortéza, Problèmes de la gestion des situations plurilinguesArhivat în , la Wayback Machine. (Probleme ale gestionării situațiilor plurilingve), Juillard, Caroline și Calvet, Louis-Jean (coord.), Les politiques linguistiques, mythes et réalités (Politicile lingvistice, mituri și realități), AUPELF-UREF, FMA, 1996, ISBN 2-920021-65-6, pp. 243-296 (accesat la 17 august 2018)
fr Pons, Julien, Du latin classique au latin impérial. Phonétique et phonologie (De la latina clasică la latina imperială), Edilivre, 2015, ISBN 9782332869807
Vasiliu, Emanuel, Divergență dialectală și intercomunicare, Anuar de lingvistică și istorie literară, tom XXX, 1985, A. Lingvistică, pp. 11–16