Integrală eliptică

În lumea de astăzi, Integrală eliptică a căpătat o relevanță neașteptată. Impactul său a fost resimțit în fiecare domeniu al societății, de la politică la cultură, tehnologie și economie. Este imposibil să-i ignori prezența, deoarece efectele sale pot fi observate în viața de zi cu zi a milioane de oameni din întreaga lume. Prin urmare, este imperativ să aprofundăm în implicațiile sale și să înțelegem rolul pe care îl joacă astăzi. Acest articol își propune să exploreze diferitele fațete ale Integrală eliptică, analizând influența și repercusiunile sale în diferite domenii, pentru a face lumină asupra unui fenomen aflat în continuă evoluție.

Integralele eliptice, introduse în calculul integral de Giulio Fagnano dei Toschi și Leonhard Euler, au apărut cu ocazia calculului lungimii unui arc de elipsă. Sunt integrale de forma

unde R este o funcție rațională, P este un polinom de gradul 3 sau 4, cu rădăcini simple (nerepetate), iar c este o constantă.

În general, integralele eliptice nu pot fi exprimate sub formă de funcții elementare. Funcțiile eliptice au fost formulate ca funcții inverse ale integralelor eliptice. Teoria integralelor eliptice a fost inițiată din secolul al XVIII-lea[1].

Apar, printre altele, în probleme aplicative de geografie fizică și matematică la calculul lungimii arcului de meridian între două puncte de pe suprafața Pământului.

Tipuri

Există trei tipuri de integrale eliptice, fiecare divizate în complete și incomplete:

  • de tipul/speța I
  • de speța II
  • de speța III

Această tipizare a fost efectuată de Legendre din 1793. El a analizat în detaliu aceste integrale și a calculat tabele numerice pentru ele [2].

Note

  1. ^ Mihăileanu, p. 91
  2. ^ Mihăileanu, p. 92-93

Bibliografie

Vezi și