Subiectul Iosif Novac este o problemă care a generat interes și dezbatere de-a lungul anilor. De-a lungul timpului, Iosif Novac s-a dovedit a fi un subiect relevant și important în diferite zone ale societății. De la impactul său asupra economiei globale până la influența asupra culturii populare, Iosif Novac a captat atenția academicilor, experților și entuziaștilor deopotrivă. În acest articol, vom explora diferite fațete ale Iosif Novac, defalcând impactul, relevanța și evoluția acestuia în timp. Prin analize critice și exhaustive, vom căuta să înțelegem complexitatea și importanța Iosif Novac astăzi.
Iosif Novac | |
Date personale | |
---|---|
Poreclă | Bupsi ![]() |
Născut | [4] ![]() Timișoara, România[4] ![]() |
Decedat | 1995 (72 de ani)[4] ![]() |
Cetățenie | ![]() ![]() |
Ocupație | înotător ![]() |
Limbi vorbite | limba română ![]() |
Înălțime | 192 cm[1] ![]() |
Țară | România[2] ![]() |
Sport | natație ![]() |
Titluri și realizări | |
Jocuri olimpice | Jocurile Olimpice de vară din 1952[3] ![]() |
Modifică date / text ![]() |
Iosif Novac (în maghiară József Novák; n. , Timișoara, România – d. 1995) a fost un înotător și jucător de polo pe apă român.
Sportivul s-a născut în Timișoara unde s-a apucat de înot.[5] Cu echipa de ștafetă ILSA a câștigat în 1943 primul titlul național în proba de 4x100 m liber.[6] Până în anul 1955 a obținut peste 10 titluri naționale și în perioada 1949-1955 a stabilit 16 recorduri naționale.[6] În 1951 a participat la Festivalul Mondial al Tineretului și Studenților de la Berlinul de Est.[6] În anul 1952 a devenit primul înotător român care a particpiat la Jocurile Olimpice.[7] La Olimpiada de la Helsinki s-a clasat pe locul 26 în proba de 100 m liber.[6]
În paralel Iosif Novac s-a dedicat de polo pe apă. Cu echipa ILSA a câștigat în 1946 pentru prima dată titlul național, o performanță pe care ILSA a realizat-o de șase ori conescutiv până în 1951.[6] În 1948 Novac a jucat pentru PMB dar a revenit la ILSA în 1950. În 1951 s-a transferat la CCA.[6] Sub antrenorul Adalbert Balint a obținut 5 titluri naționale în perioada 1952-1956.[6]
După retragerea din activitatea sportivă el a fost fotograf la București.[8]