În acest articol, vom explora lumea fascinantă a lui Iraq Study Group și modul în care ne-a influențat viața în moduri de neimaginat. Iraq Study Group a fost obiect de studiu, controverse și admirație de-a lungul istoriei, iar influența sa se extinde practic la toate aspectele societății noastre. De la origini până la evoluția sa modernă, Iraq Study Group a lăsat o amprentă de neșters asupra umanității, provocându-ne percepțiile și provocând reflecții profunde despre cine suntem și spre ce ne îndreptăm. Alăturați-vă nouă în această călătorie pentru a descoperi importanța lui Iraq Study Group în viețile noastre și în lumea din jurul nostru.
The Iraq Study Group (ISG), în română Grupul de studiu Irak, cunoscut și sub numele de Comisia Baker-Hamilton, conform Baker-Hamilton Commission,[1] sau doar Comisia Baker,[2] a fost o comisie de zece persoane reprezentând ambele partide politice majore ale Statelor Unite (Republican și Democrat) numită de Congresul SUA în ziua de 15 martie 2006, care a fost desemnată să analizeze situația din Irak și să facă recomandări de schimbare a strategiei privitoare la situația complexă post-război. Constituirea acestei comisii a fost prima dată propusă de republicanul Frank Wolf, reprezentativ de Virginia.[3]
Publicarea concluziilor și recomandărilor comisiei Iraq Study Group a fost realizată cu ajutorul Institutului de pace al SUA (conform United States Institute of Peace), care a publicat raportul final pe website-ul acestuia la 6 decembrie 2006.
Comisia Iraq Study Group a fost condusă de co-președinții James Baker, fost secretar de stat (membru al Partidului Republican), și Lee Hamilton, fost membru al Camerei Reprezentanților și (membru al Partidului Democrat).
Alături de James Baker, următorii membri ai Partidului Republican au făcut parte din comisie:
Alături de Lee Hamilton, următorii membri ai Partidului Democrat au făcut parte din comisie:
Munca comitetului a fost intermediată de Institutul de Pace al SUA și susținută logistic și material de Centrul pentru studii strategice și internaționale (CSIS), Centrul pentru studii al Președinției (CSP), respectiv de Institutul James A. Baker III pentru strategii publice. Se estimează că studiul efectuat de grup va fi finanțat de Congres cu o sumă de aproximativ 1,3 milioane dolari americani.[3]
|access-date=
(ajutor)