În aceste vremuri moderne, Iritabilitate a devenit un subiect de interes și controversă în întreaga lume. De la apariția sa, Iritabilitate a stârnit dezbateri și opinii contradictorii între experți și societate în general. Implicațiile și repercusiunile sale au condus la o analiză și o reflecție amplă asupra impactului său asupra diferitelor aspecte ale vieții de zi cu zi. În acest articol, vom explora în detaliu fenomenul Iritabilitate, analizându-i originile, evoluția și evidențiind relevanța sa astăzi. Printr-o abordare critică și riguroasă, ne propunem să oferim cititorului o viziune completă și obiectivă despre Iritabilitate, oferind o imagine de ansamblu detaliată și îmbogățitoare a acestui subiect semnificativ.
Deși acest articol conține o listă de referințe bibliografice, sursele sale rămân neclare deoarece îi lipsesc notele de subsol. Puteți ajuta introducând citări mai precise ale surselor. |
Iritabilitatea este o proprietate biologică a organismului. Constă în capacitatea organismului de a recepționa influențele mediului și a răspunde selectiv la aceste influențe printr-o modificare internă difuză, nediferențiată, nespecializată, a întregului organism care se comportă atât ca analizor al informației cât și ca executor al reacției. Proprietatea iritabilității intră în funcție numai la contactul direct cu stimulii necesari vieții organismului. Când o substanță sau o energie acționează asupra unei porțiuni oarecare a organismului se fac modificări biofizice și biochimice care produc excitație care se propagă treptat în întregul organism. Are valoare limitată de orientare a organismului funcționând numai acolo unde condițiile de viață ale mediului sunt omogene, simple și obiectele necesare satisfacerii trebuințelor sunt prezente în cantitate mare și sunt ușor detectabile.
Iritabilitatea este proprietatea individului de a se irita (ușor); starea celui iritabil, irascibilitate.
(Fizilogie) Proprietatea generală a materiei vii de a reacționa la acțiunea anumitor factori externi prin modificarea metabolismului.[1]
1. Ursula Șchiopu, 1979, Dicționar enciclopedic de psihologie Tipografia Universității București
2. Mielu Zlate, 1999, Psihologia mecanismelor cognitive, Editura Polirom, Iași