Jocurile Asiatice de iarnă din 2011

În articolul de astăzi, ne vom adânci în lumea fascinantă a lui Jocurile Asiatice de iarnă din 2011. De la origini și până la evoluția sa astăzi, vom explora toate aspectele relevante legate de acest subiect. De la impactul asupra societății până la repercusiunile asupra culturii populare, vom aborda fiecare detaliu pentru a oferi o viziune completă și obiectivă. Printr-o abordare analitică și descriptivă, vom aprofunda în importanța Jocurile Asiatice de iarnă din 2011 în diferite contexte, evidențiind relevanța sa în lumea contemporană. Fără îndoială, Jocurile Asiatice de iarnă din 2011 este un subiect fascinant care merită să fie explorat în profunzime și tocmai asta ne propunem să facem în acest articol. Alăturați-vă nouă în această călătorie de descoperire și inspirație despre Jocurile Asiatice de iarnă din 2011.

Jocurile Asiatice de iarnă din 2011 a reprezentat un eveniment multi-sportiv care a avut loc la Astana și Almatî, Kazahstan care a început pe 30 ianuarie 2011 și s-a încheiat pe 6 februarie 2011. A fost prima dată când Kazahstan a găzduit un eveniment de o asemenea amploare de la obținerea independenței față de Uniunea Sovietică.[1] Kazahstanul a fost desemnată ca țară gazdă la Kuweit, pe 4 martie 2006.[2]

Infrastructură și finanțare

La Șîmbulak s-au ținut probele de schi
Patinoarul în aer liber Medeo în timpul finalei turneului de bandy
Pistele de sărituri din Almaty, construite pentru jocuri.

Primarul Astanei, Imangali Tasmagambetov, a anunțat construirea unei săli polivalente (Palat al sporturilor⁠(en)) multifuncționale, care se dorea a găzdui până la 15.000 de spectatori, a unui complex de sărituri cu schiurile, un stadion de biatlon, și a unui complex de locuri de cazare pentru sportivi pe durata jocurilor, pe modelul satelor olimpice.

Au fost modernizate mai multe stadioane deja existente, printre care Stadionul Central, Palatul Sporturilor B. Sholak, Patinoarul Medeo și stațiunea de schi Șîmbulak. Pârtia de schi a fost mărită de cinci ori, de la 5 km la 65 km. A fost planificată și construirea unei telegondole de la Patinoarul Medeo până la Stațiunea de Schi Șîmbulak, care trebuia să fie terminată în 2008, însă demararea construcției a fost amânată până în vara anului 2010, când timpul scurt rămas până la startul Jocurilor începuse să pună presiune pe organizatori. Patinoarul Medeo este un patinoar în aer liber situat în Munții Tian-Șan, la aproximativ 30 de minute de mers cu mașina.

Ministrul kazah al Sporturilor, Temirhan Dosmuhambetov, a menționat că cele de 726 de milioane de dolari folosite pentru construire și renovare au fost suportate de către bugetul de stat pentru anul 2008. Satul Olimpic, pe de altă parte, a fost finanțat de investitori privați. În total, Kazahstanul a cheltuit peste 1,4 miliarde de dolari pentru a pregăti zona în vederea găzduirii Jocurilor Asiatice.[3]

Îmbunătățirile la Aeroportul Almatî au fost finalizate până în decembrie 2008. Milioane de KZT au fost alocați pentru principalele coridoare de transport, pasarele, centuri și investiții în metroul ușor care trece prin localitățile Talgar, Almatî și Kaskelen. Planul a inclus, de asemenea, achiziții de autobuze de pasageri în orașe, taxiuri, și, eventual, construirea unui metrou.

În Almatî a fost modernizată, de asemenea, și rețeaua de alimentare cu energie a stațiilor de transformare și a liniilor de transmisie. S-a recomandat și extinderea și reconstrucția sistemelor de încălzire. O parte din buget a fost dedicat amenajării mediului.[4]

Clasamentul pe medalii

Kazahstan a câștigat același număr de medalii de aur în prima zi de concurs ca în întreaga ediție a Jocurilor din 2007, situându-se pentru prima dată la finalul întrecerilor pe prima poziție a clasamentului de medalii. Iran și Kârgâzstan au câștigat primele lor la Jocurile Asiatice, Iran în orientare-schi și schi alpin și Kârgâzstan la bandy. Opt țări au câștigat medalii la această ediție, fiind și ediția cu cele mai multe țări medaliate de la Jocurile Asiatice de iarnă.

Loc Țară Aur Argint Bronz Total
1 Kazahstan Kazahstan 32 21 17 70
2 Japonia Japonia 13 24 17 54
3 Coreea de Sud Coreea de Sud 13 12 13 38
4 uChina China 11 10 14 35
5 Mongolia Mongolia 0 1 4 5
6 Iran Iran 0 1 2 3
7 Kârgâzstan Kârgâzstan 0 0 1 1
7 Coreea de Nord Coreea de Nord 0 0 1 1

Traseul torței

Data Oraș[5] Lungime Numărul de
purtători ai torței
12 ianuarie Almatî 11.7 km 80
13 ianuarie Taraz 12 km[6] 60[7]
14 ianuarie Șîmkent
15 ianuarie Kîzîlorda
16 ianuarie Aktau
17 ianuarie Atîrau
18 ianuarie Oral
19 ianuarie Aktobe
20 ianuarie Kostanai
21 ianuarie Petropavl
22-23 ianuarie Kokșetau
24 ianuarie Pavlodar
25-26 ianuarie Oskemen
27 ianuarie Taldîkorgan
28-29 ianuarie Karagandî
30 ianuarie Astana

Referințe

  1. ^ „Sports: Asian Winter Games challenge for Kazakhstan”. The Independent. . Accesat în . 
  2. ^ „Almaty is a Rightful Host of 2011 Asian Winter Games”. almaty.kz. Accesat în . 
  3. ^ „2014 Winter Olympics”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  4. ^ 79.4 billion KZT required for Asian Winter Games in Almaty
  5. ^ „Flame of coming victories!”. astana-almaty2011.kz. Arhivat din original la . Accesat în . 
  6. ^ „Zhambyl region Governor to start 2011 Asian Games torch relay in Taraz”. inform.kz. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  7. ^ „Torch relay of 7th Asian Winter Games winds up in Taraz”. inform.kz. . Arhivat din original la . Accesat în .