Karl Gustav von Baggovut

Karl Gustav von Baggovut
Date personale
Născut	16 septembrie 1761[1] Perila⁠(d), Comuna Raasiku, Regiunea Harju, Estonia
Decedat	18 octombrie 1812 (51 de ani) Tarutino⁠(d), Borovsky Uyezd⁠(d), Kaluga Governorate⁠(d), Imperiul Rus
Înmormântat	Lavrentiev monastîr]
Cauza decesului	ucis în luptă
Părinți	Q55739019​ Charlotta Eleonora von Rosenthal]
Frați și surori	Iulia Fiodorovna Adlerberg]
Căsătorit cu	Margarethe Elisabeth von Fock]
Cetățenie	Imperiul Rus
Ocupație	militar
Limbi vorbite	limba germană
Activitate
A luptat pentru	Imperiul Rus
Ramura	infanterie
Ani de serviciu	1778-1812
Gradul	General-locotenent
A comandat	Corp de armată
Bătălii / Războaie	Războiul ruso-turc din 1787-1792, Revolta lui Kościuszko, Războiul celei de-a Patra Coaliții, Războiul finlandez, Campania din Rusia (1812).
Decorații și distincții
Decorații	Ordinul Sfântului Gheorghe, clasa a treia, Ordinul Sfântului Aleksandr Nevski.
Modifică date / text

Karl Gustav von Baggovut (Bergen, Norvegia, 28 septembrie 1761 - Tarutino, 18 octombrie 1812) a fost un general rus, descendent al unei antice familii norvegiene. Strămoșii săi s-au mutat în Estonia în secolul al XVII-lea.

Baggovut și-a început cariera militară la vârsta de 17 ani. Tânărul ofițer s-a distins în acțiunile militare împotriva tătarilor crimeeni din 1782 și împotriva turcilor în 1791. A participat de asemenea la înăbușirea revoltei lui Kościuszko din 1794.

În 1798, Baggovut a fost promovat la gradul de colonel, iar în 1799 la gradul de general-maior. În 1801 a fost numit la comanda regimentului 4 Jäger. În campania din 1806-1807, purtată împotriva Franței napoleoniene, s-a dovedit un comandant ferm și cu inițiativă. A luat parte la bătăliile de la Pułtusk, Eylau și Friedland. Pentru conduita în bătălia de la Pułtusk a primit Ordinul Sfântului Gheorghe, clasa a treia, în bătălia de la Eylau a fost rănit la piept, iar la Friedland a suferit o contuzie. După sfârșitul acestei campanii a fost ridicat la rangul de general-locotenent.

În războiul finlandez din 1808-1809 a comandat mari detașamente de trupe rusești și s-a distins la apărarea orașului Åbo. În campania din 1812 s-a aflat la comanda Corpul II infanterie din Prima Armată de Vest. În bătălia de la Borodino, Corpul său a fost trimis de pe flancul drept pe cel stâng în regiunea satului Utița, iar după ce generalul Nikolai Tucikov a fost rănit mortal, Baggovut a preluat comanda forțelor ruse din acest sector al frontului. Pentru conduita în bătălia de la Borodino a fost răsplătit cu Ordinul Sfântului Aleksandr Nevski, însă nu a primit decorația deoarece fusese ucis înainte ca aceasta să ajungă la el.

În bătălia de la Tarutino de pe 18 octombrie, Baggovut a comandat coloana de infanterie alcătuită din două Corpuri. La începutul bătăliei, s-a aflat în fruntea atacului infanteriei ruse și a fost omorât de către una dintre primele ghiulele trase de o baterie de artilerie franceză.

Mihail Kutuzov a spus după moartea lui Baggovut că armata rusă a pierdut unul dintre cei mai buni comandanți de Corp de armată. Baggovut a fost înmormântat la mânăstirea Lavretievski din Kaluga.