La stânga și la dreapta

În lumea de astăzi, La stânga și la dreapta a devenit un subiect de mare relevanță și interes pentru o mare varietate de oameni. Fie că vorbim despre La stânga și la dreapta în context istoric, social, tehnologic sau științific, impactul și semnificația sa sunt de netăgăduit. În ultimele decenii, interesul pentru La stânga și la dreapta a crescut exponențial, ceea ce a condus la o analiză și o discuție mai aprofundată a implicațiilor și consecințelor sale. De la origini până la viitor, La stânga și la dreapta este un subiect care stârnește dezbateri pasionale și opinii contradictorii, ceea ce face ca studiul său să fie esențial pentru înțelegerea lumii din jurul nostru. În acest articol, vom explora diferite perspective și abordări asupra La stânga și la dreapta, cu scopul de a oferi o viziune amplă și îmbogățitoare asupra acestui subiect important.

s a
s b
s c
s d
s e
s f
s g
a t
b t
c t
d t
e t
f t
g t
Înmulțire la stânga cu s și înmulțire la drepta cu t. O notație abstractă fără vreun sens particular.

În algebră termenii la stânga și la dreapta[1][2] arată ordinea unei operații binare (de obicei, dar nu întotdeauna, numită „înmulțire”) în structuri algebrice necomutative. O operație binară este de obicei scrisă în forma infixată:

Argumentul s este plasat în partea stângă, iar argumentul t este în partea dreaptă. Dacă ∗ nu este comutativă, atunci ordinea lui s și t contează, chiar dacă simbolul operației este omis.

O proprietate bilaterală este îndeplinită pe ambele părți. O proprietate unilaterală este legată de una dintre cele două laturi, nespecificat care.

Deși termenii sunt similari, în limbajul algebric distincția la stânga / la dreapta nu este legată nici de limitele la stânga sau la dreapta⁠(d) din analiză, nici cu stânga și dreapta din geometrie.

Operația binară ca operator

O operație binară poate fi considerată o familie parametrică de operatori unari prin evaluarea succesivă a operatorilor:

în funcție de t ca parametru – aceasta este familia de operații la dreapta. Similar,

definește familia de operații la stânga parametrizate cu s.

Dacă pentru unele e, operația la stânga este operația de identitate, atunci e se numește element neutru la stânga. Similar, dacă , atunci e este element neutru la dreapta.

În teoria inelelor⁠(d) un subinel care este invariant⁠(d) pentru orice înmulțire la stânga într-un inel se numește ideal stâng. Similar, un subinel invariant pentru orice înmulțire la dreapta un ideal drept.[3]

Module la stânga și la dreapta

Peste inele necomutative⁠(d), distincția stânga-dreapta se aplică modulelor⁠(d), și anume pentru a specifica partea în care apare un scalar (element de modul) în înmulțirea cu un scalar.

Modul la stânga Modul la dreapta
s(x + y) = sx + sy
(s1 + s2)x = s1x + s2x
s(tx) = (s t)x
(x + y)t = xt + yt
x(t1 + t2) = xt1 + xt2
(xs)t = x(s t)

Distincția nu este pur sintactică, deoarece se obțin două reguli de asociativitate diferite (cele din rândul de jos din tabel) care leagă înmulțirea într-un modul cu înmulțirea într-un inel.

În teoria categoriilor

În teoria categoriilor expresia „la stânga este ca la dreapta” are o oarecare asemănare cu limbajul algebric, dar se referă la partea din stânga, respectiv din dreapta a morfismelor.

Note

  1. ^ Dumitru Bușneag (coord.), Florentina Boboc, Dana Piciu, Aritmetică și teoria numerelor, Craiova: Ed. Universitaria, 1999, ISBN: 973-9271-73-1, p. 184
  2. ^ Alexandru Juncu, Sisteme de ecuații liniare (curs), Universitatea Politehnica din București, accesat 2023-07-10
  3. ^ Horia Florian Abrudan Inele topologice de endomorfisme (rezumat teză de doctorat, 2011), Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, accesat 2023-07-10

Vezi și

Legături externe