Drept
Acest articol se referă la un sistem. Pentru știința socială sau teoria dreptului, vedeți Jurisprudență. Pentru un document care este adoptat de legislatură, vedeți Normă juridică. Pentru alte utilizări, vedeți Drept (dezambiguizare).
Statuia Justiției, o zeiță care simbolizează justiția, având o sabie – simbolizând puterea coercitivă a unui tribunal –, balanța – reprezentând un standard obiectiv prin care sunt cântărite plângerile depuse – și legată la ochi, indicând faptul că justiția ar trebui să fie imparțială și obiectivă, fără teamă sau favoruri și fară să țină cont de bani, bogăție, putere sau identitate.
Dreptul este un sistem de reguli, care sunt create și puse în aplicare prin intermediul unor instituții sociale sau guvernamentale pentru a reglementa comportamentul. Dreptul este un sistem care ajută la reglementare și prin care se asigură că o comunitate arată respect și egalitate în interiorul ei. Legile aplicate de stat pot fi făcute printr-o legislatură colectivă sau printr-un singur legiuitor, care rezultă în lege, de către executiv prin decrete și reglementări sau stabilite de către judecători prin precedent, în mod normal în jurisdicțiile de drept comun.
Noțiunea juridică de Drept reprezintă totalitatea regulilor și normelor juridice care reglementează conduita oamenilor în relațiile sociale, într-o colectivitate politic determinată, susceptibile de a fi impuse prin forța coercitivă a statului. Tot prin Drept este desemnată și știința care studiază aceste reguli și norme juridice.
Cuvântul Drept provine din latinescul „directus”, ceea ce înseamnă linie dreaptă, riglă, drept, dar corespondentul termenului juridic este „jus” - drept, dreptate, licit.
Dreptul în general
Definiția dreptului
În societatea omenească acțiunile omului sunt determinate de trebuințele sale. Aceste acțiuni, individuale sau și comune ale unor indivizi din societate, trebuie însă limitate pentru că, în mod inerent, interesele personale ale unuia vin deseori în conflict cu cele ale altuia, ceea ce ar putea dăuna însăși existenței societății. Diversitatea și complexitatea relațiilor sociale fac necesară organizarea și reglementarea raporturilor dintre oameni sau grupuri de oameni, pentru a face posibilă conviețuirea în cadrul societății.
Dreptul unui om poate fi îngrădit și prin abuz, exercitat de o altă persoană sau grup de persoane.
Dreptul reprezintă un ansamblu de reguli de comportare în relațiile sociale, al căror principal caracter este obligativitatea, la nevoie impusă, pentru toți membrii societății organizate. Prin urmare, dreptul este în mod inerent un fenomen social, care are în vedere relațiile dintre o persoană și cele înconjurătoare ei, și unul ordonator, prin rolul său de pacificare a conflictelor și dezordinii sociale.
Din punctul de vedere al științei Dreptului, prin această noțiune se înțelege atât dreptul pozitiv (ca parte a dreptului obiectiv), cât și dreptul subiectiv.
Prin extensie, prin Drept se înțelege și știința - obiect de învățământ superior - care studiază aceste reguli sub toate aspectele.
Norma de drept
Articol principal: Normă de drept.Norma de drept este o regulă de conduită generală, impersonală și obligatorie, instituită sau sancționată de autoritatea publică, aplicată din conștiința juridică a oamenilor și, în caz de abatere, prin constrângerea asigurată de autoritatea publică.
Norma de drept sau norma juridică se caracterizează, deci, prin:
- Generalitate, manifestată prin aceea că regula de conduită prescrisă este tipică, ea urmând să se aplice ori de câte ori se ivesc condițiile prevăzute în ipoteza ei.
- Impersonalitate, în sensul că se adresează unui număr nedeterminat de persoane.
- Obligativitate, ceea ce înseamnă că norma juridică reprezintă o dispoziție care trebuie aplicată, la nevoie, prin intervenția forței de constrângere a autorității publice.
- Validitate, acesta însemnând, pe de o parte, existența ca atare a normei, iar pe de altă parte, legalitatea actului de emitere a acestei norme. Cu alte cuvinte, norma trebuie să fie în vigoare și să existe un act legal al emiterii ei.
- Coercibilitate. Dacă, în principiu, norma este reprezentată de bună voie, prin esența sa însă ea este coercibilă, în cazul în care nu se aplică, aplicarea ei putându-se realiza cu forța.
După caracterul conduitei prescrise, normele juridice se împart în:
- Norme imperative sau categorice sunt normele de la dispoziția cărora nu se admite nici o derogare, sub sancțiune.
- Norme permisive sau dispozitive sunt normele care lasă subiectelor de drept latitudinea de a-și alege comportarea în ipoteza dată.
Elementele normei juridice sunt:
Izvoarele de drept
Principalul izvor formal de drept este actul normativ, adică actul autorității publice competente cuprinzând norme juridice, reprezentat prin noțiunea de lege, ce constituie ansamblul de reguli a căror aplicare este garantată de stat.
Legile sunt de trei categorii:
- Constituționale, care reglementează cele mai importante relații sociale, constituind baza juridică a celorlalte legi. Ele se referă la forma de guvernământ, definesc structurile și atribuțiile puterilor în stat, formulează și proclamă drepturile, libertățile și îndatoririle fundamentale ale cetățenilor.
- Organice, legi care reglementează organizarea și atribuțiile unor organe ale statului, sistemul electoral, regimul proprietății, raporturile de muncă în general, organizarea administrativă a teritoriului.
- Ordinare, legi adoptate în baza Constituției, reglementând cele mai variate relații sociale.
Funcțiile dreptului
Prin funcțiile dreptului se înțelege modul propriu-zis în care valorile sale sunt puse în evidență în cadrul societății. Funcțiile sale sunt, așadar:
Funcția de instituționalizare
Funcția de protejare a valorilor societății
Funcția de conducere a societății
Funcția normativă
Funcția normativă exprimă poziția specifică a dreptului în viața socială față de problematicile de ordin juridic care ar putea apărea. Prin urmare, pentru a fi eficient, dreptul necesită ca prin normele sale să reflecte cerințe reale și semnificative pentru împrejurimile în care se aplică. Normele sociale necesită să își dovedească utilitatea, contribuind la consolidarea și menținerea pașnică a raporturilor interumane.
Drept public
Caracteristic dreptului public este raportul de subordonare dintre subiectele raportului juridic.
- Drept penal - reglementează relațiile dintre individ și societate, individ ca membru al societății organizate (în stat) și societatea în întregul ei (statul). Dreptul penal, prin Codul Penal și alte legi, stabilește care din acțiunile sau inacțiunile oamenilor au caracter penal și, astfel, necesită o tragere la răspundere a persoanei sau persoanelor care se fac vinovate.
- Drept procesual penal - reglementează modul de desfășurare a proceselor cu caracter penal în instanță
- Drept constituțional - reglementează organizarea etatică a statului
- Drept administrativ- totalitate de norme juridice și principii de drept, care se referă la organizarea și funcționarea administrației publice.
- Drept financiar- reglementează politica financiar-fiscală a statului
- Drept bancar- reglementează activitatea băncilor și a altor instituții de credit
- Drept internațional public - reglementează raporturile juridice la nivel de stat
Drept privat
Raporturile de drept privat sunt caracterizate de o egalitate a subiectelor raportului juridic.
- Drept civil- reglementează raporturile patrimoniale și nepatrimoniale în care părțile figurează ca subiecte egale în drepturi, unele raporturi personale legate de individualitatea persoanei, precum și condiția juridică a persoanelor fizice și a altor subiecte colective, în calitatea lor de participante la raporturile juridice civile.
- Drept procesual civil - reglementează modul de desfășurare a proceselor în instanță, altele decât cele cu caracter penal.
- Drept comercial- este definit ca fiind o ramură a dreptului privat, cuprinzând ansamblul reglementărilor privind relațiile sociale cu caracter de comercialitate. Obiectul dreptului comercial este raportul juridic comercial, adică o relație socială formată pe baza unei norme juridice comerciale și în care participanții devin titulari de drepturi și obligații comerciale și a căror poziție juridică este egală.
- Dreptul muncii- cuprinde normele juridice aplicabile relațiilor individuale și colective care se nasc între patroni (persoane fizice sau persoane juridice) și salariații care prestează muncă sub autoritatea lor. Izvorul acestor relații îl constituie contractul individual de muncă.
- Dreptul familiei - cuprinde norme de reglementare a relațiilor sociale ce au la bază familia
- Dreptul proprietății intelectuale - reglementează dreptul de autor și alte drepturi conexe, dreptul de proprietate industrială, precum și alte relații sociale ce țin de domeniul proprietății intelectuale
- Drept internațional privat - reglementează raporturile juridice dintre persoane fizice sau juridice ce au în componență un element de extraneitate.
- Dreptul comerțului internațional - reglementează raporturile juridice dintre comercianți cu caracter de internaționalitate
Diferența între sistemul de drept romano-german și cel anglo-saxon
Sistemul de drept romano-german este diferit de cel anglo-saxon (american sau britanic) în sensul că jurisprudența (hotărârile judecătorești) și doctrina (comentariile de specialitate) sunt considerate izvoare indirecte de drept, adică nu au aplicabilitate directă, ci mediată, doar dacă judecătorul apreciază că sunt utile cauzei, pe când legea este considerată izvor direct.
Alte ramuri ale dreptului
Mai sunt de menționat:
- Drept comunitar, reglementează problemele de drept înăuntrul Uniunii Europene.
- Drept aero-spațial
- Drept maritim
- Drept ecleziastic
- Drept canonic
- Drept arhivistic
Ca obiecte de învățământ:
Note
- ^ Luban, Law's Blindfold, 23.
- ^ Robertson, Crimes against humanity, 90.
- ^ Bădescu, p. 51
- ^ Bădescu, p. 96
Bibliografie
- Bădescu, M; Teoria Generală a Dreptului; Curs universitar, editura Hamangiu, București, 2022.
- Deleanu, I; Deleanu, S; Mică enciclopedie a dreptului, editura Dacia, Cluj-Napoca, 2000.
Vezi și
Legături externe
- „Drept” la DEX online
Materiale media legate de drept la Wikimedia Commons
| Control de autoritate |  |
|---|