Legea gazelor ideale este una dintre legile gazelor și reprezintă ecuația de stare a unui gaz ideal. Este o bună aproximație a comportamentului unor gaze în unele condiții, deși are unele limitări. A fost descrisă pentru prima dată de către Émile Clapeyron în 1834, ca fiind o combinație dintre următoarele legi empirice: legea Boyle-Mariotte, legea lui Charles și legea lui Avogadro.
Are o importanță deosebită în termodinamică, permițând definirea unor noțiuni (potențial termodinamic) și deducerea unor egalități.
Ecuația acestei legi, numită ecuația termică de stare a gazului ideal, este adesea scrisă sub forma:
P V = n R T , {\displaystyle PV=nRT,}unde: