Tema lui Lemniscată polinomială este una care a captat atenția oamenilor de toate vârstele și sectoarele societății. Este un subiect care a fost dezbătut și discutat de ani de zile și rămâne actual și astăzi. Lemniscată polinomială este ceva care ne afectează pe toți într-un fel, fie la nivel personal, profesional sau social. În acest articol, vom explora diferite aspecte legate de Lemniscată polinomială și modul în care ne afectează viața. De la originea și istoria sa până la implicarea sa în societatea actuală, Lemniscată polinomială este un subiect care merită analizat în profunzime pentru a înțelege mai bine importanța și impactul său asupra vieții noastre de zi cu zi.
În matematică, o lemniscată polinomială sau curbă de nivel polinomială este o curbă algebrică(d) plană de gradul 2n, construită dintr-un polinom p cu coeficienți complecși de grad n.
Pentru orice astfel de polinom p și număr real pozitiv c, se poate defini un set de numere complexe prin Această mulțime de numere poate fi echivalată cu puncte din planul cartezian real, conducând la o curbă algebrică ƒ(x, y) = c2 de gradul 2n, care rezultă din dezvoltarea în termeni de
Când p este un polinom de gradul 1, atunci curba rezultată este un cerc al cărui centru este zeroul lui p. Când p este un polinom de gradul 2, atunci curba este un oval Cassini(d).
O conjectură a lui Paul Erdős care a suscitat un interes considerabil se referă la lungimea maximă a unei lemniscate polinomiale ƒ(x, y) = 1 de gradul 2n când p este monic, despre care Erdős a presupus că a fost atins când p(z) = zn − 1. Acest lucru încă nu este demonstrat, dar Alexander Fryntov și Fedor Nazarov au demonstrat că p are un maxim local.[1] În cazul în care n = 2, lemniscata Erdős devine lemniscata lui Bernoulli
și s-a demonstrat că aceasta este într-adevăr lungimea maximă pentru gradul 4. Lemniscata Erdős are trei singularități, dintre care una este în origine, și genul (n − 1)(n − 2)/2. Prin inversarea(d) lemniscatei Erdős în cercul unitate, se obține o curbă nesingulară de grad n.
În general, o lemniscată polinomială nu se va atinge în origine și va avea doar două singularități ordinare, deci genul (n − 1)2. Ca o curbă reală, poate avea un număr de componente neconexe. Prin urmare, nu va arăta ca o lemniscată, ceea ce face ca numele să fie o denumire greșită.
Un exemplu interesant de astfel de lemniscate polinomiale sunt curbele Mandelbrot. Dacă se face și atunci lemniscatele polinomiale corespunzătoare Mn definite de converg către frontiera mulțimii lui Mandelbrot.[2] Curbele Mandelbrot sunt de gradul 2n+1.[3]