Long play

În acest articol, vom aborda Long play din unghiuri diferite, cu scopul de a oferi o viziune amplă și detaliată asupra acestui subiect. Long play este un subiect de mare relevanță astăzi, deoarece are un impact asupra diferitelor aspecte ale societății, economiei, politicii, culturii și vieții de zi cu zi a oamenilor. Printr-o analiză riguroasă și aprofundată, vom explora diferitele fațete ale Long play, examinând implicațiile, provocările și oportunitățile sale. Prin acest articol, ne propunem să oferim cititorului o perspectivă cuprinzătoare și îmbogățitoare care să le permită să înțeleagă mai bine importanța și sfera de aplicare a Long play în lumea contemporană.

Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă.
Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.

Un LP este un termen încetățenit în întreaga lume provenit din prescurtarea expresiei engleze long play, care s-ar traduce aproximativ prin „mediu pentru audio de lungă durată”. LP se pronunță .

Un LP se referă practic întotdeauna la o placă de patefon sau pickup cu înregistrări pe ambele fețe, făcută de obicei din vinil negru, dar uneori și din metal, și cu o durată de audiție de câte circa 30 de minute pe fiecare față. Diametrul LP-urilor este de aproximativ 30 cm. Pentru a fi ascultate este nevoie de un așa-numit pickup, cu o turație de 33+1⁄3 rpm. Înregistrarea propriu-zisă (doar audio) se aplică LP-ului prin turnare (în fabrică), în formă de șanț în spirală, de obicei de la margine spre centru, și neregulat ca adâncime. De cele mai multe ori este vorba de o înregistrare audio stereo (cu 2 canale). LP-urile nu se pot reînregistra cu material audio nou.

Aceleași principii se folosesc și la plăcile audio mai mici de tip single play (SP, , sau și "single", ), care măsoară în diametru numai circa 16 cm și sunt făcute pentru 45 rpm.

LP-urile și single-urile au fost practic „alungate” de pe piață de către casetele cu bandă magnetică reînregistrabilă, iar mai târziu și de către CD-uri.

În ultimii ani, cam din anul 2005, discurile de vinil au început să revină pe piață, la fel și vânzările de pick-up-uri au început să crească. în perioada 2011-2014, interesul pentru vinil atinge cote foarte mari, mai ales după ce în anii 80 si 90 acesta aproape a dispărut. După 2015,se manifestă în continuu un interes pentru viniluri, acesta având vânzările din ce în ce mai mari, totuși este încă în urma fișierelor media. Probabil acest interes pentru vinil a revenit deoarece acesta oferă cel mai bun detaliu sonor și cea mai bună rezoluție, în ciuda unor zgomote parazite mai mari, și a unor precauții și întrețineri mai speciale. Inclusiv tinerii care nu au prins epoca de glorie a vinilului au început să manifeste interes.

Vezi și

Note

Legături externe


 Acest articol despre muzică este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin dezvoltarea lui.