În articolul de astăzi, vom explora Mănăstirea Cușelăuca și impactul său asupra vieților noastre. Mănăstirea Cușelăuca este un subiect foarte relevant astăzi, care a generat numeroase dezbateri și cercetări în diferite domenii. De la apariția sa, Mănăstirea Cușelăuca a captat atenția unui spectru larg de oameni, deoarece implicațiile sale se extind la diferite aspecte ale vieții noastre de zi cu zi. Pe parcursul acestui articol, vom analiza în detaliu ce este Mănăstirea Cușelăuca, ce îl face atât de relevant și care sunt posibilele repercusiuni pe care le are asupra mediului nostru. În plus, vom examina diferite perspective asupra Mănăstirea Cușelăuca, cu scopul de a oferi o viziune cuprinzătoare și echilibrată asupra acestui subiect fascinant.
Mănăstirea Cușelăuca | |
![]() | |
Poziționare | |
---|---|
Coordonate | 47°52′42″N 28°33′21″E / 47.87833°N 28.55583°E |
Localitate | Cușelăuca, Șoldănești |
Raion | raionul Șoldănești |
Țara | ![]() |
Edificare | |
Stare de conservare | nesatisfăcătoare[1] |
Modifică date / text ![]() |
Mănăstirea Cușelăuca (uneori Cușilăuca) este un complex religios din localitatea omonimă din raionul Șoldănești. A fost înființată în anul 1786 de răzeșița Maria Tucanosov (călugărită Mitrodora), o evlavioasă din Cotiujeni. Biserica mare cu hramul Adormirea Maicii Domnului a fost construită în anii 1841–1847, iar biserica de iarnă cu hramul Sfinții Împărați Constantin și Elena în anul 1855.[2]
La început, pe teritoriul mănăstirii nu era decât o biserică de lemn. Biserica mare a fost ctitorită de Arhimandritul Nicandru, pe atunci duhovnic la casa arhierească din Chișinău. Sora lui, schimonahia Irina, a devenit mai apoi stareță a mănăstirii. Datorită ei a fost construită biserica de iarnă. Mănăstirea a fost închisă de autoritățile sovietice în 1960 și a fost redeschisă în 1990. În prezent, mănăstirea deține 5 ha de pământ. Aici trăiesc 20 de maici.[3]
La mănăstire se află o raclă cu moaștele Cuvioasei Agafia, decedată în 1873, cât și icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Moldova, pictată în 1895 la Muntele Athos.[4]
Structural, clădirile mănăstirii se află într-o stare bună, dar au suferit intervenții inestetice în timpul lucrărilor de renovare.[1]