Mănăstirea Surpatele

Astăzi, Mănăstirea Surpatele a căpătat o mare relevanță în diverse zone ale societății, trezind interesul și atenția multor oameni din întreaga lume. Impactul său a fost atât de semnificativ încât a generat nenumărate dezbateri, cercetări și analize despre influența sa asupra vieții de zi cu zi a oamenilor. În plus, Mănăstirea Surpatele a făcut obiectul a numeroase studii și investigații care încearcă să înțeleagă adevărata sa sferă de aplicare și posibilele implicații pe termen lung. În acest articol, vom explora fenomenul Mănăstirea Surpatele în profunzime, analizând cele mai relevante aspecte ale acestuia și impactul său asupra societății actuale.

Mănăstirea Surpatele

Biserica Mănăstirii
Informații generale
Confesiuneortodoxă
HramSfânta Treime
Tipcălugărițe
ȚaraRomânia
Localitatesatul Surpatele, comuna Frâncești, județul Vâlcea
CtitorLogofat Tudor Drăgoescu, fratele său Stanciu și preot Dumitru Bălașa
Istoric
Sfințiresecolul al XVI-lea
Localizare
Monument istoric
Clasificare
Cod LMIVL-II-a-A-09929
Prezență online
surpatele.arhiepiscopiaramnicului.ro

Mănăstirea Surpatele, cu hramul "Sfânta Treime", străjuiește de veacuri pe valea Otăsăului, la poalele pădurii, într-un cadru natural binecuvântat de Dumnezeu, la doar 3 km de Mănăstirea Dintr-un Lemn. Numele îi vine de la satul în care este ctitorită, satul Surpatele, sat pendinte de comuna Frâncești, județul Vâlcea.

Complexul mănăstirii Surpatele a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Vâlcea, având codul de clasificare VL-II-a-A-09929.[1]

Istoric

Mănăstirea a fost construită în secolul XVI, de către logofătul Tudor Drăgoescu, fratele său Stanciu și preotul Dumitru Bălașa. Era o construcție de lemn despre care nu se știe prea mult.

Constantin Brâncoveanu a donat o Evanghelie cu coperți placate cu argint poleit, pe care dăinuie înscrisul de donare cu semnătura sa. De remarcat este că la vremea respectivă era doar vel-spătar. Între 1703-1706, doamna Marica Brâncoveanu, a ridicat biserica de zid care dăinuie și astăzi și care era pictată la momentul sfințirii. Biserica a fost repictată în anul 1815 de către un anume zugrav, meșter al vremii, Gheorghe Gheronitie din Hurezi.

Biserica mănăstirii se remarcă printr-o catapeteasmă sculptată și uși în stil brâncovenesc. De asemeni se mai remarcă printr-o iconografie deosebită prin aceea că se află o pictură rar întâlnită, împărțirea hainelor lui Iisus.

Tabloul votiv înfățișează familia lui Brâncoveanu, doi dintre fii și trei dintre fiice fiind reprezentate de înălțime egală cu părinții lor. Toate cele 13 persoane poartă coroane cu fleuroane.[2]

Lăcașul a fost vizitat în anul 1860 de către scriitorul Alexandru Odobescu, care a rămas profund impresionat de frumusețea lui.

Datorită faptului ca a ajuns într-un grad mare de ruinare, datorită lipsei de fonduri, mănăstirea a fost închisă în anul 1872, călugărițele mutându-se la Mănăstirea Dintr-un Lemn.

În anul 1927, Comisiunea Monumentelor Istorice a restaurat tot complexul monahal, lucrare care terminată în anul 1935, amenajându-se și chilii pentru 17 maici.

Referințe 

  1. ^ Lista monumentelor istorice din județul Vâlcea din anul 2015
  2. ^ Iorga, N. (), „Portretele lui Constantin Brâncoveanu și ale familiei sale”, Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice, București: Inst. de Arte Grafice Carol Göbl, VIII (30): 49–54 

Legături externe