Marcel Iancu

Marcel Iancu
Date personale
Născut24 mai 1895 Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Decedat21 aprilie 1984 (88 de ani) Modificați la Wikidata
Ein Hod⁠(d), Districtul Haifa, Israel Modificați la Wikidata
CopiiJosine Ianco-Starrels Modificați la Wikidata
Cetățenie România
 Israel Modificați la Wikidata
Ocupațiearhitect
pictor
poet
muzician
sculptor
ilustrator
scriitor Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiElveția (1915–1922)
Paris (1921–1923)
Tel Aviv (1942–1984) Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
Domeniu artisticarhitectură, eseist, pictură în ulei, colaj, basorelief, ilustrație, Found object, Linogravură, xylografie, acuarelă, pastel, design vestimentar, design de interior, scenografie, artă ceramică, frescă, tapiserie
StudiiColegiul Național „Gheorghe Lazăr” din BucureștiETH Zürich  Modificați la Wikidata
Profesor pentruBluma Odess Ronkin], Ora Lahav ChaaltielModificați la Wikidata
Mișcare artisticăDada - unul dintre inițiatori, Postimpresionism, Simbolism, Art Nouveau, Cubism, Expresionism, Futurism, Primitivism, Artă abstractă, Constructivism, Suprarealism, Art Deco, Das Neue Leben, Contimporanul, Criterion, Ofakim Hadashim - unul dintre inițiatori.
PremiiPremiul Israel (1967)
Dizengoff Prize]
HistadrutModificați la Wikidata

Marcel Iancu (cunoscut și ca Marcel Janco, în ebraică: מרסל ינקו, n. 24 mai 1895, București, România – d. 21 aprilie 1984, Ein Hod⁠(d), Districtul Haifa, Israel) a fost un pictor, arhitect și eseist român-evreu-israelian. A absolvit în 1917 Academia de Arhitectură din Zürich. A studiat pictura cu Iosif Iser. A fost unul dintre inițiatorii mișcării artistice Dada.

Biografie

Încă din anii liceului scoate împreună cu Tristan Tzara și Ion Vinea revista „Simbol” (1912). Sosit la Zürich în 1915, pentru a studia arhitectura la Institutul Politehnic, frecventează reuniunile artistice de la „Cabaretul Voltaire”, unde îl cunoaște pe Hans Arp și se reîntâlnește cu Tristan Tzara, participând la inițierea mișcării „Dada” și, considerat ca principal autor al numelui mișcării - Arp îi persifla pe amicii români pentru că repetau adesea între ei „da, da”. În această perioadă prezintă afișe, măști, ilustrații, realizează scenarii și ține conferințe pe temele avangardei artistice. Celebre sunt afișul conceput pentru prima expoziție „Dada” în galeria lui Han Corray din Zürich și cel care anunța expoziția dedicată cubismului și artei negre. În 1919, la Basel, înființează împreună cu Hans Arp și Alberto Giacometti grupul „Artiștii radicali”. După ce trece prin Paris (1921), se desparte de Dada și de tendințele suprarealiste.

În 1922 revine în România, devenind unul dintre promotorii artei de avangardă. Face parte din cercul condus de poetul Ion Vinea, care edita revista „Contimporanul” (1924-1936) și participă cu tablouri la expoziții organizate împreună cu sculptorița Milița Petrașcu și pictorița Margareta Sterian. În spiritul efervescent al vremii, Marcel Iancu se afiliază unor grupări avangardiste cu o componentă eterogenă, ca "Art Nouveau" (1929-1932), „Grupul de artă” și „Criterion” (1933-1937), în care îi regăsim pe M.H. Maxy, Victor Brauner, Hans Mattis-Teutsch, Corneliu Michăilescu. Publică împreună cu Horia Creangă și Octav Doicescu un manifest: „Către o arhitectură a Bucureștilor” (Ed. Tribuna edilitară), o pledoarie pentru o capitală modernă.

În 1941 se stabilește în Palestina aflată sub mandat britanic. După înființarea statului Israel, se afirmă ca profesor și animator al vieții culturale. Organizează grupul „Orizonturi noi” și o societate de creație artistică la Ein Hod, în 1953. Participă în 1952 la Bienala din Veneția.

În lucrările de început (în jurul anului 1920), se preocupă de relațiile dintre formă și culoare, cu aplicații la ambianță. În România și apoi la Ein Hod, continuă seria sa de reliefuri policrome și de picturi în ulei, în care sunt dominante problemele de construcție, rezolvate prin perspectiva unui spirit raționalist. Este și autor al unor lucrări de arhitectură, de exemplu Casa „Juster” (București, 1929).

Expoziții personale

Expoziții colective

Expoziții retrospective

Distincții

Note

  1. ^ a b RKDartists, accesat în 23 august 2017 
  2. ^ a b c d Marcel Janco, SNAC, accesat în 9 octombrie 2017 
  3. ^ a b c d Marcel Janco, Discogs, accesat în 9 octombrie 2017 
  4. ^ a b Marcel Janco, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în 9 octombrie 2017 
  5. ^ http://arch-pavouk.cz/index.php/architekti/1202-janco-marcel, accesat în 7 mai 2023  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  6. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015 
  7. ^ a b Marcel Janco (în engleză), RKDartists 
  8. ^ Museum of Modern Art online collection, accesat în 4 decembrie 2019 
  9. ^ a b c RKDartists, accesat în 3 martie 2018 
  10. ^ Avram, Sorin; Bădescu, Emanuel; Român, Cristian (2017). 100 de inovatori români. Institutul Cultural Român. p. 132.

Bibliografie

Legături externe