Acest articol va aborda în detaliu problema Mediu oligotrof, care a câștigat o relevanță semnificativă astăzi. De-a lungul anilor, Mediu oligotrof a făcut obiectul a numeroase studii și cercetări, ceea ce ne-a permis să obținem o mai bună înțelegere a implicațiilor și aplicațiilor sale în diverse contexte. De la origini și până la evoluția sa în societatea contemporană, Mediu oligotrof a stârnit un mare interes și a generat o dezbatere în jurul importanței și impactului său în diferite domenii. Printr-o analiză exhaustivă și riguroasă, se urmărește să facă lumină asupra acestui subiect și să ofere o viziune cuprinzătoare care poate îmbogăți cunoștințele și înțelegerea Mediu oligotrof.
Această pagină nu este legată de un element de Wikidata. Acest lucru este necesar pentru afișarea legăturilor interlingve și pentru preluarea unor informații bibliotecare sau din infocasetă. |
Un mediu oligotrof este caracterizat prin nivele reduse ale nutrienților.
Adjectivul oligotrof (uneori scris și oligotrofic) caracterizează calitatea solului sau a apei cu un conținut scăzut de nutrienți.[1]
În soluri sau medii de cultură, acest fenomen este cauzat de cantitatea redusă de nutrienți din elementele constitutive.
Un lac oligotrof prezintă un deficit de substanțe nutritive pentru plante și conține, în general, o mare cantitate de oxigen dizolvat, fără stratificare evidentă.[2] Lacurile oligotrofe, având o troficitate foarte scăzută, sunt cele mai stabile în timp. Ele au o productivitate biologică slabă (biomasa până la 10 mg/l.) determinată de sărăcia în substanțe organice și compuși minerali cu azot și fosfor. Au o transparență ridicată, deoarece planctonul este puțin dezvoltat[3], și permit pătrunderea luminii până la adâncimi mari. Au o cantitate importantă de oxigen, în stratul superior, și sedimente de culoare brună, în stratul inferior. Oligotrofia se întâlnește în special la lacurile alpine.