Mesia

Acest articol va aborda subiectul Mesia, care a devenit foarte relevant astăzi. De la origini și până la implicațiile sale în societatea actuală, Mesia a fost subiect de studiu și dezbatere în diverse domenii. De-a lungul istoriei, Mesia a jucat un rol fundamental în dezvoltarea umanității, influențând cultura, politica, economia și viața de zi cu zi a oamenilor. Printr-o analiză detaliată, vor fi explorate diferitele fațete ale Mesia, importanța sa în contextul actual și impactul său în viitor.

Pentru alte sensuri, vedeți Mesia (dezambiguizare).

Mesia sau Messia este un personaj în iudaism, creștinism și islam. Acesta trebuie să fie ultimul urmaș pe tronul lui David. „Mesia” vine din limbile semitice: în ebraică משיח Mashiakh, în arabă مَسيح Masīh, însemnând „uns”. Acest cuvânt a fost tradus în greacă Χριστός, iar în latină CHRISTUS, transcris românește Hristos sau Cristos.

În iudaism

În iudaismul clasic

Tora (Pentateuhul) nu conține cuvântul Mesia.[1] Termenul evreiesc moshiach se referea la preoți evrei, la profeți și la regi, care erau unși când erau consacrați în funcțiile respective.[2] De exemplu Cirus, regele Persiei, este numit în Biblie „unsul lui Dumnezeu” (Isaia 45:1). Mai departe sunt numiți unși regele Solomon (Imparati 1:39), preoții evrei (Levitic 4:3), profetul Isaia (Isaia 61:1), Templul evreiesc și ustensilele lui (Exod 40:9-11), pâinea nedospită (Numeri 6:15), unși conform ritualului de ungere a lui Saul (Samuel 10:1).

Totuși conceptul de Mesia eliberator este foarte important pentru iudaism, Talmudul afirmând: „Lumea a fost creată... doar de dragul lui Mesia”.[3] Evreii îl așteptau pe Mesia să-i elibereze de sub jugul ocupației străine, el fiind fie un conducător politico-militar din neamul lui David fie un personaj divin venit din ceruri.[4] În orice caz evreii nu așteptau deloc un Mesia crucificat ca un infractor de rând, un Mesia care a suferit și a fost învins de trupele străine de ocupație.[4] De aceea, pentru evrei era complet ridicolă și chiar o blasfemie ideea că Isus ar fi fost Mesia,[4] lucru pe care îl admite însuși apostolul Pavel (Corinteni 1:23).

„Evreii care îl așteptau pe Mesia erau convinși că el va fi un personaj măreț și dinamic care va executa voința lui Dumnezeu aici pe pământ, cum ar fi să-i înlăture de la putere pe inamicii lui Dumnezeu într-un măreț tur de forță. A fost Isus așa? El a fost tocmai pe dos — mai degrabă decât să fie un războinic puternic care să alunge romanii din Țara Făgăduită, Isus a fost un predicator itinerant care s-a nimerit să încalce legea și a fost torturat și crucificat cu duritate de către dușmanii lui Dumnezeu. El s-a aflat cel mai departe de a fi Mesia.

Încerc să exemplific studenților mei reacția instinctivă a celor mai mulți evrei din primul secol cărora li se spunea că Isus a fost Mesia. Închipuiți-vă că cineva v-ar spune că David Koresh a fost atotputernicul Fiu al lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii. David Koresh? Individul din Waco care a fost omorât de FBI? Da, el este Domnul universului! Mă-ndoiesc.[5]
Bart D. Ehrman, The lost Gospel of Judas Iscariot: a new look at betrayer and betrayed

În iudaismul liberal

În habad (parte din hasidism)

Mulți evrei din toată lumea consideră că liderul mișcării hasidice Chabad-Lubavitch este Mesia și va fi revelat cât de curând.

În neo-șabetaianism

În neo-șabetaianism sunt șase Mesii: Șabetai Țvi, Nathan de Gaza, Iacob (Yakov Leib) Frank, Sri Ramakrishna, Carl Gustav Jung și Lawrence G. Corey (Reb Yakov Leib HaKohain - YaLHaK).[6]

În iudaismul mesianic

„Iudaism mesianic” înseamnă de fapt creștinism, conform unei decizii a Curții Supreme a Israelului.[7] Vezi prin urmare mai jos.

În creștinism

În creștinismul tradițional Mesia este Isus Hristos (Matei 16:13-20, Ioan 1:17), cuvântul grecesc Hristos (în românește Unsul) fiind traducerea cuvântului ebraic Mesia (Ioan 1:41).

Pentru Davidieni

Pentru Davidieni Mesia este David Koresh.

Pentru Mișcarea Graalului

Pentru adepții Mișcării Graalului Mesia este Abd-ru-shin (Oskar Ernst Bernhardt).[8]

Pentru antroposofi

Pentru antroposofi Mesia a constat din cei doi copii Isus, unul dintr ei fiind reîncarnarea lui Buddha (copilul Isus pe linie natanică), iar celălalt a lui Zoroastru (copilul Isus pe linie solomonică, copil care a murit înaintea celui natanic).[9][10][11] Conform lui Rudolf Steiner, Eul copilului Isus solomonic a părăsit corpul acestuia, în momentul în care „Eul suprem” a intrat în corpul copilului Isus solomonic, vechiul său Eu unindu-se cu corpul eteric al copilului solomonic decedat, combinație care s-a reîncarnat într-un nou copil.[9]

În islam

În anumite curente din islam corespondentul aproximativ al lui Mesia este Mahdi. Mai precis, în Coran Isa (Isus) este numit Mesia și se va reîntoarce drept ajutor al lui Mahdi.[12][13][14]

Alte religii avraamice

În Biserica Unificării

În Biserica Unificării Mesia este reverendul Sun Myung Moon.

Pentru Mișcarea Rastafari

Pentru Mișcarea Rastafari Mesia este Haile Selassie I al Etiopiei. El a fost creștin ortodox,[15][16] deci nu rastafarian, dar nici nu a încurajat, nici nu a descurajat ideea că ar fi Mesia.[17][18] Un interviu al său ar putea fi interpretat că a negat că ar fi Mesia, lucrul nu este însă lămurit.[19][20]

Pentru Bahá'í

Pentru Bahá'í, Mesia este Bahá'u'lláh.

Pentru teosofii clasici

Pentru teosofii clasici Mesia a fost Jiddu Krishnamurti. El a fost identificat de fruntașii teosofiei ca Mesia (mai precis Domnul Maitreya, care este corespondentul extrem-oriental pentru Mesia), în timp ce era doar un copil.[21] La maturitate el a negat că ar fi Mesia și a cerut dizolvarea organizației creată în jurul lui pe post de Mesia.[22]

Bibliografie

  • Kurt Hutten⁠(de): Seher - Grübler - Enthusiasten. 1997, ISBN 3-7918-2130-X, S. 531–549
  • Helmut Obst: Apostel und Propheten der Neuzeit – Gründer christlicher Religionsgemeinschaften des 19. und 20. Jahrhunderts. 4., stark erweiterte und aktualisierte Auflage. Vandenhoeck & Ruprecht, Göttingen 2000, ISBN 3-525-55438-9
  • Andreas Plagge: "Oskar Ernst Bernhardt". In: Biographisch-Bibliographisches Kirchenlexikon (BBKL). Band 22, Bautz, Nordhausen 2003, ISBN 3-88309-133-2, Sp. 120–122, .
  • Georg Schmid⁠(de): Kirchen, Sekten, Religionen. 2003, ISBN 3-290-17215-5, S. 219–221
  • Lothar Gassmann⁠(de): Zukunft, Zeit, Zeichen. Aufruf zur Wachsamkaeit, Verlag für Reformatorische Erneurung, Kaiserstr.78, D-42329 Wuppertal, 103 Seiten, Arhivat în , la Wayback Machine..
  • Patrick Diemling⁠(de): Neuoffenbarungen Religionswissenschaftliche Perspektiven auf Texte und Medien des 19. und 20. Jahrhunderts, Universitätsverlag Potsdam, 2012, .

Note

  1. ^ Căutare după cuvântul Mesia și Căutare după cuvântul Unsul Biblegateway.com
  2. ^ McConville, J. Gordon (). Satterthwaite, Philip E.; Hess, Richard S.; Wenham, Gordon, ed. The Lord's Anointed: Interpretation of Old Testament Messianic Texts. Wipf and Stock Publishers. p. 9. ISBN 978-1-7252-3092-7. Accesat în . 
  3. ^ Talmudul babilonian: Sanhedrin 98.
  4. ^ a b c Bart D. Ehrman, MDiv, PhD. Historical Jesus. 'Afterlife of Jesus.' The Teaching Company, 2000, Lecture 23.
  5. ^ Ehrman, Bart (). „Jesus, Judas, and the Twelve in the Gospel of Judas”. The lost Gospel of Judas Iscariot: a new look at betrayer and betrayed (în engleză). New York: Oxford University Press. p. 124. ISBN 978-0-19-531460-1. Accesat în . This is because — as I indicated in an earlier chapter — Jews who were expecting a messiah were certain that he would be a great and dynamic figure who would execute God's will here on earth, such as by overthrowing God's enemies in a mighty act of power. And was Jesus like this? Quite the opposite — rather than being a powerful warrior who drove the Romans out of the Promised Land, Jesus was an itinerant preacher who had gotten on the wrong side of the law and been unceremoniously tortured and crucified by the enemies of God. He was the furthest thing imaginable from a messiah. I try to illustrate to my students the kind of gut reaction most first-century Jews had to this claim that Jesus was the messiah. Imagine that someone were to tell you that David Koresh was the almighty Son of God, the Savior of the world. David Koresh? The guy at Waco who was killed by the FBI? Yup: he's the Lord of the universe! Yeah, right. 
  6. ^ Donmeh West - The Neo-Sabbatian Collective of the Internet
  7. ^ Berman, Daphna (). „Aliyah with a cat, a dog and Jesus” (în engleză). Haaretz. Arhivat din original la . Accesat în . In rejecting their petition, Supreme Court Justice Menachem Elon cited their belief in Jesus. ‘In the last two thousand years of history…the Jewish people have decided that messianic Jews do not belong to the Jewish nation…and have no right to force themselves on it,’ he wrote, concluding that ‘those who believe in Jesus, are, in fact Christians.’ 
  8. ^ Surse pentru 'Mesia', 'adevăratul Hristos', 'Fiul Omului', sau 'Imanuel cel biblic':
    • Wilson, Bryan R. (). The Noble Savages: The Primitive Origins of Charisma and Its Contemporary Survival. University of California Press. p. 114. ISBN 978-0-520-02815-9. ... but their prominence and relative success when compared with such figures as Louwrens van Voorthuizen (Lou) in Holland, Georges Roux in France, and Oskar Ernst Bernhardt in Germany and Austria, all of whom claimed to be the messiah—is striking. 
    • Vojtisek, Zdenek (februarie 2006). „Millennial Expectations in the Grail Movement” (PDF). Nova Religio: The Journal of Alternative and Emergent Religions. 9 (3): 61–79. doi:10.1525/nr.2006.9.3.061. ISSN 1541-8480. In order to calm the public and hide his messianic claims, in 1937 Bernhardt ordered that the “Conclusion” be cut out of all unsold In the Light of Truth books. ... Four lectures and the “Conclusion” published in 1931 are omitted in the authorized postwar version. The reason for dropping three of the lectures is probably the same as the reason for omitting the “Conclusion” in 1937: they were too explicit in pointing to Bernhardt (Abd-ru-shin) as the Messiah. Of the omitted lectures, the fourth was probably unacceptable after the war due to ideas that might be considered racist.28 
    • Calvache, Antonio Carlos; Junior, Roberto C. P. (). „Refutation of the text 'Millennial Expectations in the Grail Movement' by Zdenek Vojtisek” (PDF). ODSA - O Dia Sem Amanhã. Accesat în . Vojtisek’s claim that “In order to calm the public and hide his messianic claims, in 1937 Bernhardt ordered that the ‘Conclusion’ be cut out of all unsold In the Light of Truth books.” is false. Every author does have the right to revise his work when he sees fit, and when circumstances indicate such a need. Back then, removing the “Conclusion” had no intention to “calm” anyone, much less to hide anything. The statement “Of the omitted lectures, the fourth was probably unacceptable after the war due to ideas that might be considered racist.” is plain slanderous. (...) Abd-ru-shin has always indicated that all peoples should progress on their own, without foreign interference. He specifically describes this concept in the lecture “The beauty of the peoples”. None of the dissertations taken from the original edition has the slightest racist nature; besides, they would be in direct contradiction to the previously mentioned lecture “The beauty of the peoples”. 
    • Kürti, László (aprilie 2001). „Psychic Phenomena, Neoshamanism, and the Cultic Milieu in Hungary”. Nova Religio: The Journal of Alternative and Emergent Religions. 4 (1): 322–350. doi:10.1525/nr.2001.4.2.322. Cultic milieu books, long familiar to Westerners, are being translated into Hungarian and sold in legitimate bookstores. The latest examples are Akashic Records by Victor Charon and The Message of the Grail by Abd-Ru-Shin . Both are fashionable books involving esoteric worldviews with messianic claims, and both are widely distributed on the Hungarian publishing market. 
    • « Etwa seit 1923 spürte O. E. Bernhardt seinen besonderen religiösen Auftrag. Er betrachtete sich selbst als Gottesgesandten und als den verheißenen "Menschensohn", der das unvollkommene Werk des "Gottessohnes" Jesus Christus vollenden sollte. 1924 ließ er sich scheiden und begann wenig später mit der Veröffentlichung von Abhandlungen in der von ihm herausgegebenen Zeitschrift "Gralsblätter". Dabei nannte er sich "Abd-ru-shin". » (Plagge 2003: 120-122).
    • « Abd-ru-shin (= Oskar Ernst Bernhardt; 1875-1941), ein Deutscher, sah das Werk Jesu Christi als gescheitert an und verkündigte sich selbst als den „wahren Christus“, welcher der Menschheit die rettende „Gralsbotschaft“ übermittelt. » (Gassmann 1999).
    • « Das dreibändige 1926 erschiene Werk Im Lichte der Wahrheit – Gralsbotschaft von Abd-ru-shin ist eine Sammlung von 168 Vorträgen und enthält die Hauptgedanken des Mannes, der sich als „Menschensohn“82 verstand und in einer Pyramide auf dem Tiroler Vomperberg begraben ließ. » Diemling (2012: 153).
    • „EPILOGUE

      Abdruschin has now completed His Message to mankind. In him has arisen

      IMANUEL,

      the Envoy of God, the Son of Man, whose coming to judge and to save those who have not cut themselves adrift from salvation, was foretold by Jesus the Son of God in corroboration of the prophecies of the prophets of old. He carries the insignias of His high Office: the living Cross of the Truth radiating from Him and the Divine Dove above Him, the same in-signias as were borne by the Son of God.

      Awaken, oh man! For your spirit is asleep!”
      —Abdruschin, In the Light of Truth. GRAIL MESSAGE. GREAT EDITION 1931
    • Janson, Marloes (). „6. Beyond Religion. The Grail Movement and Eckankar”. Crossing Religious Boundaries: Islam, Christianity and ‘Yoruba Religion' in Lagos, Nigeria. The International African Library. Cambridge University Press. p. 154. doi:10.1017/9781108979160.007. ISBN 978-1-108-83891-7. LCCN 2020055275. Accesat în . The Grail Movement was founded by the self-proclaimed Messiah Oskar Ernst Bernhardt... 
    • King, Jamie (). Cults: Coercion and Control: The World's Most Notorious Cults (And the People Who Escaped Them). Summersdale. p. unpaginated. ISBN 978-1-83799-281-2. Accesat în . Newspapers described how Bernhardt now called himself the Messiah of the Tyrol, and the Prophet of Vomperberg. 
    • Massimo Introvigne (). Peter Clarke, ed. Encyclopedia of New Religious Movements (în engleză). Routledge. p. 244. ISBN 978-1-134-49970-0. A complicated esoteric work, which includes a history of the universe partially derived from the Theosophical Society (see Theosophy), and hinting at Berhnardt’s own messianic role, it found interested readers within the esoteric milieu (see Esoteric Movements). 
  9. ^ a b Rudolf Steiner, Evanghelia după Luca Conferința a VII-a.
  10. ^
  11. ^ Johnson, Marshall D. (). Black, Matthew, ed. The Purpose of the Biblical Genealogies with Special Reference to the Setting of the Genealogies of Jesus. London: Cambridge University Press. p. 144. ISBN 978-0-521-07317-2. 
  12. ^ Tamara Sonn, A Brief History of Islam (2004), p. 209
  13. ^ Malcom Clark, Islam voor Dummies, , edit. Addison Wesley (2004) ISBN 90-430-0845-1, p. 294.
  14. ^ Isa în: Inge Arends e.a., Islam, Personen en begrippen van A tot Z, Het Spectrum B.V. (2000) ISBN 90-274-6529-0, p. 75.
  15. ^ Nov 2, 1930 CE: Haile Selassie Becomes Emperor of Ethiopia Arhivat în , la Wayback Machine. National Geographic
  16. ^ Barrett, Leonard E. (). The Rastafarians. Beacon Press. ISBN 978-0-8070-1039-6. 
  17. ^ O'Brien Chang, Kevin; Chen, Wayne (). Reggae Routes: The Story of Jamaican MusicNecesită înregistrare gratuită. Temple University Press. p. 243. ISBN 978-1-56639-629-5. 
  18. ^ Crewe, Quentin (). Touch the Happy Isles: A Journey through the Caribbean. London: Michael Joseph Ltd. p. 286. ISBN 0-7181-2822-2. 
  19. ^ Spencer, William David (). Dread Jesus. SPCK Publishing. p. 44. ISBN 978-0-281-05101-4. 
  20. ^ Hood, Robert Earl (ianuarie 1990). Must God Remain Greek?: Afro Cultures and God-talk. Fortress Press. pp. 93–. ISBN 978-0-8006-2449-1. 
  21. ^ Lutyens 1975, pp. 40–63. . Vestea despre Krishnamurti și Învățătorul Lumii nu a fost universal binevenită între teosofi și a dus la revolte în societatea teosofică; Lutyens 1983a, pp. 15–19, 40, 56. O parte a controversei a fost rolul lui Leadbeater. El a avut o istorie de a fi în compania unor băieți – elevi sub instrucțiunile sale spirituale și teosofice și au existat bârfe despre abuzul asupra copiilor — deși nu s-a dovedit vreo acuzație.
  22. ^ Lutyens, Mary (). J. Krishnamurti: A Life. Penguin Books. p. 279. ISBN 978-0-14-400006-7. Accesat în . 

Biblografie