Migrația animalelor

În lumea de astăzi, Migrația animalelor este un subiect care a stârnit un mare interes și dezbatere în diferite domenii ale societății. De la impactul său asupra economiei până la influența asupra culturii populare, Migrația animalelor a devenit un punct central de discuție. Pe măsură ce trecem în secolul 21, este crucial să înțelegem și să analizăm rolul lui Migrația animalelor în viața noastră, atât individual, cât și colectiv. Acest articol explorează diferitele fațete și perspective legate de Migrația animalelor, abordând relevanța și domeniul de aplicare a acestuia în lumea de astăzi.

Itinerarul migraţiei speciei de pasăre Limosa lapponica. S-a stabilit că este cea mai lungă migraţie fără opriri

Migrația animalelor este deplasarea în masă a animalelor într-o anumită perioadă de timp dintr-un loc în altul, determinată de modificarea mediului ambiant, de lipsa condiților de înmulțire, conservarea speciei și sau reproducerea acestora doar în anumite locuri, ce conferă actului efect maxim.

Tipuri de migrație

Se deosebesc migrație pasivă, când animalele sunt duse de curenți de apă, de vânt, de alte animale, și migrație activă, când animalele se deplasează de sine stătător. Migrația animalelor poate fi regulată (sezonieră sau nictemerală) sau neregulată (în urma unor întâmplări neprevăzute – inundații, incendii ș.a.). Migrația animalelor ce ține de reproducere este o acomodare biologică, determinată mai mult de anumiți factori interni, în acest caz, de necesitatea maturizării produselor sexuale, strâns legați de mediul înconjurător. Există migrații pe direcție orizontală (pe uscat, în apă, de exemplu, migrația de iernare a renilor) și migrații pe direcție verticală (în munți, în sol, în adâncurile apei, de exemplu, deplasarea peștilor în scopul hrănirii, înmulțirii etc.). Unele animale, așa ca anghila sau barza, parcurg în timpul migrației mii de kilometri, altele, ca cârtița, până la 2 kilometri. Migrația animalelor este un fenomen complicat, la unele animale având un caracter ereditar, fiind legat de anumite instincte, adesea schimbător. Drept exemplu, stăncuța din Siberia este migratoare, iar cea din Europa de Est sedentară.

Studierea migrație animaliere

Traseurile migrațiilor animalelor se stabilește, de regulă, prin marcarea indivizilor (inelarea păsărilor) și are o mare importanță pentru lărgirea zonei de răspândire a speciilor, perpetuarea și integritatea lor.

Surse

  • Enciclopedia sovietică moldovenească, Chișinău, 1972;
  • P. I. Smidt: Миграция рыб (în traducere din rusă Migrația peștilor), Moscova, 1947;
  • N. P. Naumov: Экология животных (în traducere din rusă Ecologia animalelor), Moscova, 1963;
  • D. R. Griffin: Перелёты птиц – перевод с английского (în traducere din rusă Migrația păsărilor – traducere din engleză), Moscova, 1966

Vezi și

Legături externe