În lumea de astăzi, Mina Kiosea a devenit un subiect de mare relevanță și interes pentru o gamă largă de oameni. De la impactul său asupra societății până la influența sa asupra tehnologiei, Mina Kiosea a stârnit dezbateri și reflecție în diferite domenii. Fie din punct de vedere istoric, economic, științific sau cultural, Mina Kiosea a fost subiect de studiu și analiză de către specialiști și experți în domeniu. În acest articol, vom arunca o privire mai atentă asupra importanței lui Mina Kiosea și asupra modului în care ne-a influențat viața de zi cu zi.
Mina Kiosea | |
Date personale | |
---|---|
Născut | ![]() Beșalma, județul Tighina, România |
Decedat | (66 de ani) ![]() |
Cetățenie | ![]() ![]() ![]() |
Ocupație | scriitor ![]() |
Limbi vorbite | limba găgăuză ![]() |
Modifică date / text ![]() |
Mina Vasilievici Kiosea sau Chiosea (în găgăuză Mina Kösä; n. , Beșalma, Găgăuzia, Republica Moldova – d. ) a fost un poet, om de cultură, folclorist și activist civic găgăuz. Este autorul textului imnului Găgăuziei[1] și unul dintre autorii incluși în colecția de literatură găgăuză „Bucaktan seslär” („Vocile Bugeacului”).[2]
S-a născut în satul Beșalma. A trăit în același sat și a avut aceeași vârstă cu omul de artă găgăuz Dmitri Karacioban. La vârsta de 15 ani, cei doi au mers la Harkov pentru a lucra la fabrică, dar în scurt timp s-au întors.
După ce a fost la armată, Kiosea a fost admis la Colegiul pedagogic din Cahul, unde a studiat în găgăuză. La studii fără frecvență, a absolvit Facultatea de Istorie a Universității de Stat din Chișinău.
Cea mai mare parte a vieții a petrecut-o în satul natal. A fost secretarul organizației de partid din Beșalma.[2] A condus școala și muzeul din Beșalma.[3]
A fost ales deputat al Adunării Populare a UTA Găgăuzia.[3] În ultimii ani ai vieții, a fost șeful Departamentului de cultură al Găgăuziei și consilier prezidențial al lui Petru Lucinschi.[4]
În 2008, în cinstea sa a fost numit liceul teoretic din satul natal.[3]
În 1973[3] a fost publicată prima sa colecție de poezii „Fericirea”. Au urmat cărțile „Frăția”, „Mirosul pământului”, „Bătăile inimii pământului”, „Speranța”, „Am gustat viața” și altele. Poeziile sale sunt incluse în toate manualele de limbă și literatură găgăuză. Opera a fost tradusă în rusă, turcă, moldovenească (română) și alte limbi. În anii 1980, Mina Kiosea a devenit membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova.
A publicat în total 14 volume de poezii.[2]