În acest articol vom explora Miner din diferite perspective, analizând impactul său asupra societății actuale și relevanța sa în diverse domenii. Miner a fost obiect de studiu și interes de-a lungul istoriei, ceea ce ne determină să reflectăm asupra influenței sale asupra lumii moderne. Printr-o analiză profundă și detaliată, vom încerca să facem lumină asupra diferitelor aspecte care o înconjoară, de la istoria sa până la posibila sa evoluție în viitor. Scopul este de a oferi o imagine de ansamblu completă și îmbogățitoare care ne permite să înțelegem mai bine rolul pe care îl joacă Miner în viața noastră de zi cu zi.
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
Minerul („ortacul”, „băieșul”) este angajatul care lucrează în ramura mineritului și contribuie la extragerea minereurilor.
După activitatea pe care o desfășoară și după gradul de calificare, poate fi:
Protectoarea minerilor este Sf. Varvara. Ziua minerului în România se sărbătorește în ultimul sfârșit de săptămână a lunii august. În regiunile miniere, festivitatea avea loc cu diferite reprezentații folclorice, ca dansuri sau cântece populare.
Din cauza muncii în condiții grele din subteran, majoritatea minerilor sunt bărbați, cazuri de excepție când în mină au lucrat în trecut femei și copii, care primeau salarii mai mici.
Pentru tracțiunea vagoneților, era folosit, în trecut, calul care orbea în subteran. Numai în bazinul Ruhr erau folosiți în minele de cărbuni 8.000 de cai, încă în anul 1956 fiind folosiți 400 de cai pentru transport. Caii din subteran se îmbolnăveau de pneumoconioze (boli pulmonare) mai rar ca minerii, însă din cauza diferențelor de temperatură de la subteran la suprafață, se răceau frecvent și aveau probleme oculare. În Germania de Vest, ultimul cal de mină a fost scos din subteran la data de 22 iunie 1966, după o perioadă de 12 ani.
Azi, numai în America Latină lucrează în mină femei și copii, în Europa începând din secolul al XIX-lea s-a interzis această abordare.
Este o profesie care devine tot mai rară, cauza fiind:
Minerii (mineros) lucrează mai ales în minele de cupru, argint și aur, care pot fi militari sau civili. Lucrul este efectuat în condiții deosebit de grele, măsurile de protecție a muncii din Europa aici sunt practic inexistente.
Exemple unde munca minerilor este deosebit de grea fiind minele de la Potosi din Bolivia (2005), acolo lucrează în mina de argint circa 6.500 copii și adolescenți, din care 800 subteran. Salarul mediu al unui miner este de 4 USD/zi, durata medie a vieții fiind 38 de ani, aceasta este cauzată în mare parte și de gazele toxice din mină.
Viața grea plină de pericole este caracterizată printr-un procent mare de accidente de mină, teama, foamea, durerea, epuizarea cronică, sunt alinate prin mestecarea de frunze de coca (care conțin alcaloidul pentru cocaină).
Familiile de mineri duc o viața săracă, copiii sunt lipsiți de școlarizare sau o pregătire profesională, fiind nevoiți să lucreze pentru o existență zilnică.