În lumea de astăzi, Mircea Radu Iacoban a devenit o problemă extrem de relevantă și impactul său se reflectă în diferite zone ale societății. Influența sa variază de la aspecte politice și economice până la aspecte culturale și sociale. Este un subiect care a stârnit un mare interes și a generat dezbateri la toate nivelurile, de la cercurile academice până la conversațiile de zi cu zi. În acest articol, vom explora diferite fațete ale Mircea Radu Iacoban și vom analiza impactul său astăzi, precum și posibilele implicații pe care le are pentru viitor.
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.
Acest articol sau această secțiune este sub formă de listă și trebuie rescris sub formă de text format din fraze legate. Eticheta a fost introdusă în iunie 2015
Mircea Radu Iacoban (n. 19 februarie1940, Iași) este un scriitor, dramaturg, prozator și scenarist român.
Biografie
Mama sa, Maria Iacoban, era învățătoare și scria poezie pe care o publica în revistele vremii, printre care și „Iașul literar”. Tatăl său, Alexandru Iacoban, era jurist dar și artist plastic amator care a avut expoziții de pictură în orașele Moldovei.[2]
A absolvit liceul la Suceava, după care, în 1962, Facultatea de Filologie a Universității "Al. I. Cuza" din Iași.[3]
Între 1961-1966 a lucrat la Studioul Radio din Iași, întâi crainic i și redactor, apoi la Radio București..
În perioada 1966-1970 a fost secretar general de redacție la revista Cronica.
În 1969 a fost numit director al Editurii "Junimea", din Iași.
Între 979-1990 a avut funcția de director al Teatrului Național "Vasile Alecsandri" din Iași, cel mai lung directorat al Naționalului din istoria lui de până atunci.
,A predat cursul „Curente filozofice contemporane” la Conservatorul „George Enescu”.
În perioada 23 noiembrie 1979-22 decembrie 1989 a fost membru supleant al CC al PCR.
A fost secretar al Asociației scriitorilor din Iași între anii 1971-1989.
După 1990, a fost o perioadă corespondent de front la Chișinău, ca trimis al ziarului bucureștean „Românul”, pentru a scrie despre conflictul din Transnistria.[2]
Între 1994-2004, Director al Teatrului „Luceafărul” Iași.
Redactor șef al revistei „Cronica veche”.(din 2018).
Activitate profesională
Director al Editurii Junimea (1969-1979)
Director al Teatrului Național din Iași (1979-1990)
Director al Teatrului "Luceafărul" (1994-2006)
Secretar al Asociației scriitorilor din Iași (1971-1990)
Scrieri
Volume de proză, teatru, publicistică:
"Estudiantina" - 1962
„Nedumerit în Atlantida” - 1968
„Cu microfonul în buzunar” - 1969
„Lumea într-o picătură” - 1971
„Altfel despre sport” - 1972
„Din Azore în Antile” - 1973
„Sâmbătă la Veritas” - 1971
"Departe" - 1974
„Sonnabend im Veritas” (Berlin,1974)
„Razna prin trei continente”- 1977
„Reduta și șoarecii” - 1977
„Daleci” - Sofia, 1978
„Begunci” - Beograd 1978
„Oastea oștilor” - 1980
„Klopotliwi Swiadek” - Varșovia 1980
„Martor” - 1981
„Noaptea” - 1981
„... și alte piese” - 1985
„Puterea ingrată la români” - 1990
„O cronică a Basarabiei” vol.I - 1995
„O cronică a Basarabiei” vol.II - 1999
„Potcoave pentru purici” - 2000
„Uimiri” - 2001
„Noaptea asta nu câștigă nimeni - 2002
„Cercul” - 2002
„Grădina lui Dumnezeu” - 2004
„Să vezi și să nu crezi” - 2006
„Printre cărți” - 2009
„Pompe funebre” - 2010
„Printre alte cărți” - 2012
„Căminarul” - 2012
„Zece ani de foc” - 2012
„Teatru și iar teatru” (Opera Omnia)- 2012
„Trăim o sigură dată” - Jurnal 2004-2014, Ed. Junimea, 2015
Piese de teatru jucate pe toate scenele din România și la teatre din străină tate(„Ein Sonnabend im Veritas” la Teatrul Național German din Weimar ș.a.)
Referințe critice
acad. Al. Zub („Cronica veche” 7-8/2012), acad. Mihai Cimpoi (în „Printre cărți” vol.II, 2012), Nichita Stănescu (p. 3),Valentin Silvestru,
Edgar Papu, Mircea Ghițulescu, N. Barbu (p. 6), Const. Ciopraga, Margareta Bărbuță, (p. 85), Ion Cocora, Florin Tornea (p. 228),
Ludmila Patlanjoglu, Victor Parhon (p. 298), St. Oprea, Miruna Ionescu, Const. Radu Maria (p. 386),D.R. Popescu, Const. Paiu (p. 518 în „Teatru și iar teatru)”, Ion Holban, Const. Cubleșan, Const. Coroiu, Fl. Cântec,), referințe în Dicționarele literare și enciclopedice.
Florin Faifer, „Noaptea ca metaforă (Mircea Radu Iacoban)", Scriptor, An. 1, Nr. 5/6 (iul.-aug.), 2015, pp. 124-125,Const. Cubleșan, „Mircea Radu Iacoban dramaturgul”, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2021, D.R. Popescu, Valentin Silvestru, Radu Mareș, Ion Holban, Dan Mănucă, Zoltan Terner, Const. Coroiu, Ion Todirașcu, Mircea Dinutz, Florin Cîntec, Ștefan Oprea în „La 80 de ani, din neatenție” (Ed. Cartea Românească Educațional, 2020.
1973—Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru teatru
1981 - Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru dramaturgie
2006—Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova
Patru premii ale Asociației scriitorilor din Iași
Premiul revistei „Literatura și arta” (Chișinău, 2018).
Premiul „Constantin Brancoveanu” (2021).
Distincții
1971 - Ordinul Meritul Cultural clasa a IV-a „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român”[4]
2002 - Ordinul național Serviciul Credincios în grad de Cavaler, „pentru meritele avute în creația artistică și promovarea culturii românești în țară și peste hotare, pentru abnegația deosebită în slujirea instituțiilor culturale din Moldova”[5]
1982, 2002 și 2004 - Ordinul "Meritul cultural"
2013 - Medalia de stat „Mihai Eminescu” (Republica Moldova)
Medalia de onoare a Federației Comunităților Evreiești (2018)
^Decretul nr. 138 din 20 aprilie 1971 al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România privind conferirea unor ordine ale Republicii Socialiste România, art. 23.
^Decretul Președintelui României nr. 85 din 16 ianuarie 2002 pentru conferirea ordinelor naționale Steaua României, Serviciul Credincios și Pentru Merit, în grad de Cavaler, publicat în Monitorul Oficial nr. 31 din 17 ianuarie 2002.