Murgoi bălțat

De data aceasta, vom explora lumea fascinantă a lui Murgoi bălțat. De la origini până la impactul său asupra societății actuale, Murgoi bălțat a fost obiect de studiu, dezbatere și admirație. Fie prin contribuțiile sale într-un anumit domeniu, prin influența sa asupra culturii populare, fie prin relevanța sa în istorie, Murgoi bălțat a lăsat o amprentă de neșters asupra lumii. Pe parcursul acestui articol, ne vom scufunda într-o analiză profundă și detaliată a Murgoi bălțat, explorând numeroasele sale fațete și oferind o nouă perspectivă asupra importanței sale astăzi. Pregătește-te să descoperi tot ce trebuie să știi despre Murgoi bălțat!

Murgoi bălțat
Murgoiul bălțat (Pseudorasbora parva)
Clasificare științifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Chordata
Subîncrengătură: Vertebrata
Infraîncrengătură: Gnathostomata
Supraclasă: Osteichthyes
(neclasificat): Pisces
Clasă: Actinopterygii
Subclasă: Neopterygii
Infraclasă: Teleostei
Supraordin: Ostariophysi
Ordin: Cypriniformes
Suprafamilie: Cyprinoidea
Familie: Cyprinidae
Subfamilie: Gobioninae
Gen: Pseudorasbora
Specie: P. parva
Nume binomial
Pseudorasbora parva
Temminck & Schlegels, 1846
Sinonime

Fundulus virescens Temminck & Schlegel, 1846
Leuciscus parvus Temminck & Schlegel, 1846
Micraspius mianowskii Dybowski, 1896
Pseudorasbora altipinna Nichols, 1925
Pseudorasbora depressirostris Nichols, 1925
Pseudorasbora fowleri Nichols, 1925
Pseudorasbora monstrosa Nichols, 1925
Pseudorasbora parva parvula Nichols, 1929
Pseudorasbora parva tenuis Nichols, 1929
Pseudorasbora parvus (Temminck & Schlegel, 1846)

Modifică text Consultați documentația formatului

Murgoiul bălțat (Pseudorasbora parva) este un pește dulcicol, bentopelagic, cu o lungime de 6–8 cm (maximal 12 cm, în Amur 20 cm), din familia ciprinidelor, originar din apele stătătoare (bălți și heleșteie) sau lin curgătoare (râuri) din Asia estică: de la bazin fluviului Amur în Siberia până la bazinul râului Perlelor (Zhujiang), în sud-estul Chinei, și Japonia. A fost introdus involuntar în Europa (inclusiv în România și Republica Moldova) și alte părți ale Asiei o dată cu alevinii de pești fitofagi aduși din China. Poate trăi 5 ani.

Are corpul alungit și gros, aproximativ cilindric, slab comprimat lateral, și acoperit cu solzi mari. Capul este comprimat lateral și are o gură mică semilunară, superioară, dispusă oblic în sus, lipsită de mustăți. Linia laterală este dreaptă și situată la mijlocul flancurilor. Înotătoarele dorsală și anală sunt scurte, cu marginile convexe, lipsite de radii țepoase. Înotătoarea caudală adânc bifurcată cu lobi egali, rotunjiți. Coloritul corpului cenușiu sau sur-galben pe spate, laturile argintii cu câte o dungă neagră semilunară pe fiecare solz, iar abdomenul alb. Pe laturile puietului se întinde o dungă subțire cenușiu-argintie, care la adulți dispare. Înotătoarele ventrale, pectorale și anală sunt de culoare galben deschis. Pe înotătoarele dorsală și anală există uneori pete întunecate mici.

Se hrănește pe fundul apelor. Hrana include mai ales diverse specii de larve de insecte și insecte acvatice sau care cad în apă (plecoptere, trihoptere, chironomide), anelide, moluște, crustacee, cladocere, amfipode și izopode, dar și cu spongieri de apă dulce, briozoare, zooplancton, detritus și resturi vegetale. Mai rar se hrănește și cu icrele și puietul altor pești. Puietul se hrănesc cu zooplancton.

Murgoiul bălțat atinge maturitatea sexuală în al doilea an de viață, la o lungime de 4,5–5,5 cm. Masculii sunt mai mari decât femelele. Depunerea icrelor are loc de la sfârșitul primăverii până la începutul lunii august. Icrele sunt depuse într-un strat subțire pe diverse obiecte acvatice - pietre, crengi, cochilii goale de moluște, etc. O femelă depune până la 5000 icre, în medie 1400. Masculul păzește icrele, alungând alți pești. Nu prezintă importanță economică.

Note


Bibliografie

Legături externe