Natură statică

În lumea modernă, Natură statică a devenit un subiect de mare relevanță și interes pentru o gamă largă de public. Fie la nivel personal, profesional sau academic, Natură statică a captat atenția a milioane de oameni din întreaga lume. Impactul său a fost resimțit în diverse domenii, de la tehnologie la politică, iar influența sa continuă să crească în fiecare zi. În acest articol, vom explora în detaliu diferitele fațete ale Natură statică și vom discuta despre importanța acestuia în contextul actual. De la origini și până la posibilele sale implicații viitoare, ne vom adânci în lumea lui Natură statică pentru a înțelege scopul și semnificația sa în societatea contemporană.

Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă.
Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.

Natura statică sau natura moartă este reprezentarea în artele vizuale a unor obiecte neînsuflețite, din natură sau ordonate în mod voluntar. Prin definiție, natura moartă este un gen de reprezentare grafică sau picturală a unui grup de obiecte inanimate naturale, ca de exemplu glastră cu flori, fructe sau legume așezate pe o fructieră, vânat, o vază, sticlă, amforă, o narghilea, pahare, farfurii, piese la care sunt asortate uneori și cărți, un ziar împăturit, într-o combinație artificială și un element textil ori două, ca suport cromatic s.a.m.d.

Etimologie

Termenul a început să fie utilizat abia prin secolul al XVI-lea.

Astfel, Giorgio Vasari folosește expresia cose naturali ("lucruri naturale") când se referă la picturile lui Giovanni da Udine. Prin Flandra de la mijlocul secolului menționat circulă termenul stilleven, adoptat curând de germani ca Stilleben și apoi de englezi sub forma still-life. În română, termenul provine din francezul nature morte.

Istoric

Antichitate

Acest tip de pictură poate fi găsit în interioarele mormintelor egiptene. Erau reprezentate obiecte care ar fi servit în viața de dincolo a celor decedați.

În Grecia antică, apogeul acestui gen este atins prin secolele al III-lea și al II-lea î.Hr. Lucrările respective nu au supraviețuit timpului, fiind doar menționate în diverse scrieri.

Bibliografie

  • Cum să desenăm natura statică, Editura Aquila 93; ISBN : 978-973-714-403-4
 Acest articol despre pictură este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea sa !