Nicolae Bucur
În lumea de astăzi, Nicolae Bucur este încă un subiect relevant și de mare interes pentru mulți oameni. Fie datorită impactului său asupra societății, a relevanței sale în istorie, a influenței asupra culturii populare sau a importanței pe care o are în domeniul profesional, Nicolae Bucur continuă să fie obiect de studiu și dezbatere în diverse contexte. În acest articol, vom explora diferite aspecte legate de Nicolae Bucur, analizând evoluția acestuia în timp, influența sa în diferite domenii și perspectivele pe care le avem asupra viitorului său. Printr-o abordare cuprinzătoare, încearcă să ofere o vizualizare completă și actualizată a Nicolae Bucur, oferind cititorului posibilitatea de a obține o mai bună înțelegere și apreciere a acestui subiect.
 | Din textul acestui articol nu rezultă caracterul notabil al subiectului. Dacă articolul nu va fi completat cu bibliografia necesară, el va fi redirecționat, combinat cu altul sau propus pentru ștergere. |
 | Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
Nicolae Bucur
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Naționalitate | Român |
| Activitate | |
| Domeniu | Pedologie |
| Premii | Membru al Societății Internaționale pentru Știința Solului, Membru fondator al Societății Naționale Române pentru Știința Solului |
Modifică date / text  | |
Nicolae Bucur (14 ianuarie 1910, Bughea de Jos, Județul Argeș – 14 ianuarie 1969, Iași) a fost un pedolog român, profesor universitar și una dintre cele mai importante figuri ale școlii românești de pedologie. Considerat ultimul mare pedolog „clasic” al României, Bucur a contribuit semnificativ la studiul solurilor, în special în regiunea Moldovei, prin lucrări de referință în cartarea agrogeologică, studiul solurilor sărăturoase și al vegetației spontane. A fost membru al Societății Internaționale pentru Știința Solului, membru fondator al Societății Naționale Române pentru Știința Solului și președinte al Filialei Iași a acesteia, fiind distins cu titlul de „profesor emerit”.[1]
Biografie
Nicolae Bucur s-a născut la 14 ianuarie 1910 în localitatea Bughea de Jos, Județul Argeș, într-o familie de țărani. A urmat școala primară în satul natal și liceul „Dinicu Golescu” din Câmpulung Muscel, absolvind în 1930. Și-a continuat studiile la Academia de Înalte Științe Agronomice București – Herăstrău, pe care le-a absolvit în 1935. După terminarea studiilor, a lucrat ca preparator și asistent la catedra profesorului Teodor Saidel, începând din 1937.[1]
Sub influența lui Saidel, Bucur a aprofundat chimia solului, urmând cursurile Facultății de Științe Fizico-Chimice din București între 1938 și 1942, obținând o licență universitară în acest domeniu. În 1945, a obținut doctoratul la Universitatea din Iași cu teza Studiul solurilor sărate din câmpia râurilor Buzău și Râmnicu Sărat.[1]
În 1942, la propunerea profesorului Haralamb Vasiliu, Nicolae Bucur s-a transferat la Facultatea de Agronomie din Iași, unde a activat timp de 27 de ani. A început ca asistent, apoi a devenit șef de lucrări, iar din 1948 a fost avansat profesor la disciplina de pedologie. Timp de 10 ani, a predat pedologia și la Facultatea de Științe Naturale a Universității din Iași.[1]
A murit subit la 14 ianuarie 1969, în Iași, lăsând în urmă un manuscris neterminat al cursului său de pedologie, care a fost valorificat postum de profesorul Gheorghe Lixandru în lucrarea Principii fundamentale de știința solului (1997).[2]
Activitate științifică
Nicolae Bucur s-a format în școala pedologică de la București, sub îndrumarea lui Teodor Saidel, și i-a studiat pe precursorii Petre Enculescu și Emil Protopopescu-Pache. Deși a lucrat inițial la Agronomia din Herăstrău, contribuțiile sale majore au fost realizate după mutarea la Iași, unde a devenit un lider recunoscut al pedologiei românești.[1]
Bucur a fost un cercetător riguros, cunoscut pentru cultul său pentru acuratețea științifică. A realizat studii aprofundate asupra solurilor din Moldova, în special a solurilor sărăturoase, lăcoviștilor și podzolurilor, contribuind la clasificarea și sistematizarea lor. A introdus metode originale, precum „procedeul desfășurării” pentru cartarea agrogeologică, și a dezvoltat tehnici noi pentru stabilirea toleranței la salinitate a plantelor cultivate.[1]
Un domeniu central al cercetărilor sale a fost studiul vegetației spontane pe soluri sărăturoase, unde a elaborat metode inovatoare pentru determinarea halofiliei plantelor. Lucrarea sa Contribuții la studiul halofiliei plantelor din pășuni și fânețe de sărătură din Depresiunea Jijia-Bahlui (1957) rămâne un reper în domeniu, bazându-se pe peste 600 de relevee geobotanice și analizând peste 400 de specii.[1]
De asemenea, Bucur a realizat studii fizico-geografice detaliate, precum Caracterizarea elementară a complexului pedologic din Depresiunea Jijia-Bahlui, oferind agricultorilor instrumente practice pentru utilizarea rațională a solurilor.[1]
A fost un profesor exigent, dar respectat, care a format generații de agronomi la Iași. Colectivul său de catedră, format din colaboratori precum Ana Gafencu, Gheorghe Lixandru, I. Dumbravă, C. Teșu, Er. Merlescu și A. Ionel, a continuat tradiția sa de cercetare.[1]
Contribuții majore
Nicolae Bucur a adus contribuții originale în mai multe domenii ale pedologiei:
- Cartarea agrogeologică: A dezvoltat „procedeul desfășurării”, o metodă originală pentru cartarea solurilor, aplicată în lucrări precum Cartarea agrogeologică și agronomică și reprezentarea cartografică a unui complex după procedeul desfășurării (1948).[1]
- Studiul solurilor sărăturoase: A introdus conceptul de „toleranță la salinitate” și a stabilit intervale de salinitate pentru plantele cultivate, prin lucrări precum Stabilirea toleranței la salinitate la plantele cultivate pe soluri salinizate (1955).[1]
- Vegetația spontană: A elaborat metode noi pentru studiul halofiliei plantelor, contribuind la ameliorarea solurilor și pajiștilor sărăturoase.[1]
- Clasificarea solurilor: A realizat sistematizări de referință pentru solurile intrazonale, azonale și rendzinele din România.[1]
- Metode de analiză: A dezvoltat tehnici precise pentru desorbția apei în soluri salinizate, contribuind la acuratețea analizelor de laborator.[1]
Deși nu a publicat un tratat de pedologie în timpul vieții, lucrările sale au fost valorificate postum de Gheorghe Lixandru și Nicolae Florea, care au inclus contribuțiile lui Bucur în lucrări precum Cercetarea solului pe teren (1964).[2]
Recunoaștere
Nicolae Bucur a fost recunoscut internațional pentru contribuțiile sale, fiind membru al Societății Internaționale pentru Știința Solului și membru fondator al Societății Naționale Române pentru Știința Solului. A fost președinte al Filialei Iași a acestei societăți și a primit distincția de „profesor emerit”.[1]
După moartea sa, opera sa a fost omagiată de academicieni precum Valeriu D. Cotea, care a descris lucrarea Principii fundamentale de știința solului ca un „model de legătură între generații”.[2]
Bibliografie selectivă
- Legea privitoare la organizarea și încurajarea agriculturii moderne, București, 1937.
- Cartarea agrogeologică și agronomică și reprezentarea cartografică a unui complex după procedeul desfășurării, 1948.
- Elemente de morfologie descriptivă pentru cercetarea și caracterizarea solului pe teren, Institutul Politehnic Iași, 1950.
- Cartarea complexului agropedologic în regiuni deluroase și colinare, Atelierele de tipografie a Institutului Politehnic Iași, 1952.
- Caracterizarea elementară a complexului pedologic din Depresiunea Jijia-Bahlui, Studii și cercetări pedologice științifice, Vol. VI, nr. 4, Academia RSR, Filiala Iași, 1953.
- Stabilirea toleranței la salinitate la plantele cultivate pe soluri salinizate, Intr. Poligrafică, Iași, 1955.
- Contribuții la studiul halofiliei plantelor din pășuni și fânețe de sărătură din Depresiunea Jijia-Bahlui, Comunicare, Filiala Academiei Iași, 1957.
- Clasificarea pedogeografică a solurilor din RPR, Probleme de geografie, nr. 3, București, 1955.
- Contribuții la studiul desorbției apei în soluri salinizate, Academia RPR, Filiala Iași, 1959.
O listă completă a lucrărilor sale se regăsește în Viața și opera profesorului eminent, doctor docent Nicolae Bucur de Gheorghe Lixandru, publicată în volumul Omagiu înaintașilor, Academia Română, Universitatea Agronomică Iași, 1996.[2]