Nicolae Pălăngeanu
Astăzi, Nicolae Pălăngeanu a căpătat o mare relevanță în diverse zone ale societății, trezind interesul și atenția multor oameni din întreaga lume. Impactul său a fost atât de semnificativ încât a generat nenumărate dezbateri, cercetări și analize despre influența sa asupra vieții de zi cu zi a oamenilor. În plus, Nicolae Pălăngeanu a făcut obiectul a numeroase studii și investigații care încearcă să înțeleagă adevărata sa sferă de aplicare și posibilele implicații pe termen lung. În acest articol, vom explora fenomenul Nicolae Pălăngeanu în profunzime, analizând cele mai relevante aspecte ale acestuia și impactul său asupra societății actuale.
| Nicolae Pălăngeanu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Piatra-Neamț, Neamț, România |
| Decedat | (51 de ani) București, România[1] |
| Frați și surori | Emil Pălăngeanu |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | militar |
| Limbi vorbite | limba română |
| Activitate | |
| Gradul | general de brigadă |
| Bătălii / Războaie | Al Doilea Război Mondial |
| Decorații și distincții | |
| Decorații | Ordinul Coroana României |
Modifică date / text  | |
Nicolae Pălăngeanu (n. , Piatra-Neamț, Neamț, România – d. , București, România) a fost un general român care a luptat în cel de-al Doilea Război Mondial.
A fost decorat la 7 noiembrie 1941 cu Ordinul Militar „Mihai Viteazul”, cl. III-a „pentru energia și distincția cu care a codus serviciul de Stat Major al Armatei în operațiuni, cum și pentru destoinicia cu care a condus în lupte Divizia, a cărei comandă i s'a încredințat în urma unor defecțiuni petrecute la această Divizie”.[2]
Generalul de brigadă Nicolae Pălăngeanu a fost numit în 23 ianuarie 1942 în funcția de prefect al Poliției Capitalei, înlocuindu-l pe generalul Radu Gherghe.[3]
După instalarea guvernului Petru Groza generalul de divizie Nicolae Pălăngeanu a fost trecut din oficiu în poziția de rezervă, alături de alți generali, prin decretul nr. 860 din 24 martie 1945, invocându-se legea nr. 166, adoptată prin decretul nr. 768 din 19 martie 1945, pentru „trecerea din oficiu în rezervă a personalului activ al armatei care prisosește peste nevoile de încadrare”.[4]
Decorații
Ordinul „Coroana României” în gradul de Comandor (8 iunie 1940)[5]
Ordinul Militar „Mihai Viteazul”, cl. III-a (7 noiembrie 1941)[2]
Note
- ^ G-ral. Nicolae Pălăngeanu, Prefectul Poliţiei (1942-1944) – fratele lui Emil Pălăngeanu
- ^ a b Decretul Regal nr. 3.063 din 7 noiembrie 1941 pentru decorațiuni de războiu, publicat în Monitorul Oficial, anul CIX, nr. 273 din 17 noiembrie 1941, partea I-a, p. 7.156.
- ^ Decretul Conducătorului Statului nr. 218 din 23 ianuarie 1942 pentru delegație de prefect al Poliției Capitalei, publicat în Monitorul Oficial, anul CX, nr. 20 din 24 ianuarie 1942, partea I-a, p. 454.
- ^ Decretul regal nr. 860 din 24 martie 1945 pentru treceri în pozițiunea de rezervă, publicat în Monitorul Oficial, anul CXIII, nr. 70 din 26 martie 1945, partea I-a, p. 2.259.
- ^ Decretul Regal nr. 1.906 din 8 iunie 1940 pentru numiri de membri ai ordinului „Coroana României”, publicat în Monitorul Oficial, anul CVIII, nr. 131 din 8 iunie 1940, partea I-a, p. 2.789.