Oaia cu cinci picioare
În lumea de astăzi, Oaia cu cinci picioare a devenit un subiect de interes din ce în ce mai mare pentru toate tipurile de oameni. Odată cu sosirea erei digitale, a globalizării și a progreselor tehnologice, Oaia cu cinci picioare a câștigat o relevanță neobișnuită în viața noastră de zi cu zi. Fie că vorbim despre impactul său asupra societății, economiei, politicii sau chiar culturii populare, Oaia cu cinci picioare se află în centrul atenției cercetătorilor, experților și fanilor deopotrivă. În acest articol, vom explora diferitele fațete ale Oaia cu cinci picioare și influența acestuia asupra diferitelor aspecte ale vieții noastre de zi cu zi.
| Oaia cu cinci picioare | |
| Le Mouton à cinq pattes | |
 Afișul românesc al filmului | |
| Titlu originar | Le Mouton à cinq pattes |
|---|---|
| Gen | film de comedie |
| Regizor | Henri Verneuil |
| Scenarist | Albert Valentin, Henri Verneuil și René Barjavel |
| Director de imagine | Armand Thirard |
| Montaj | Christian Gaudin |
| Muzica | Georges van Parys |
| Distribuție | Fernandel Édouard Delmont Louis de Funès Françoise Arnoul |
| Premiera | 24 septembrie 1954 (Franța) |
| Durata | 100 minute a/n |
| Țara |  Franța |
| Limba originală | franceză |
| Disponibil în română | subtitrat |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Oaia cu cinci picioare (titlul original: în franceză Le Mouton à cinq pattes) este un film de comedie francez, realizat în 1954 de regizorul Henri Verneuil, protagoniști fiind actorii Fernandel, Édouard Delmont, Louis de Funès și Françoise Arnoul.
Conținut
Pentru a reînvia turismul local, micul oraș Trézignan decide să organizeze o mare petrecere pentru a sărbători cei 40 de ani al cvintuplului născut în trecut în sat, chiar dacă tatăl lor nu prea vrea să-i revadă. Nașul lor, doctorul Bollène, are datoria să-i găsească chiar și la capătul lumii și să-i convingă pe cei cinci frați, care au fiecare un caracter și o viață foarte deosebită, astfel încât aceștia să participe la această sărbătoare.
Distribuție
- Fernandel – Édouard Saint-Forget / cvintuplul: Alain esteticianul, Bernard jurnalistul, Charles starețul, Désiré spălătorul de faianță, Étienne, lupul de mare
- Édouard Delmont – doctorul Marius Bollène
- Louis de Funès – M. Pilate, responsabilul pompelor funebre
- Noël Roquevert – Roland Brissard
- Françoise Arnoul – Marianne Durand-Perrin, fiica
- Georges Chamarat – domnul Durand-Perrin, tatăl
- Denise Grey – doamna Durand-Perrin, mama
- Andrex – un marinar
- Michel Ardan – un marinar
- Edmond Ardisson – brigadierul
- Jocelyne Bressy
- José Casa – jandarmul
- Jean Diéner – un cioclu
- Paulette Dubost – Solange Saint-Forget, soția lui Désiré
- Ky Duyen – un jucător chinez pe vapor
- Léopoldo Francès – metisul
- Manuel Gary – doctorul
- Micheline Gary – patroana salonului de înfrumusețare
- René Génin – primarul
- René Havard – liftierul
- Tony Jacquot – profesorul
- Alinda Kristensen
- Lolita López – Azitad
- Yette Lucas – Mariette, menajera lui Edouard
- Yannick Malloire – o fetiță
- Gil Delamare – conducătorul auto
- Franck Maurice – un consumator
- Bréols – șoferul
- Edouard Francomme – un consumator
- Albert Michel – patronul bistroului
- Dario Moreno – jucătorul american, pe vapor
- Nina Myral – Justine, bona lui "Durand-Perrin"
- Pâquerette – servitoarea preotului
- Raphaël Patorni – actorul în rolul Rodrigue
- Philippe Richard – actorul în rolul Don Gormas
- Max Desrau – noul patron al pompelor funebre
- Renée Gardès – un om de serviciu
- Georges Demas – un jurnalist
- Andrée Servilanges
- Maryse Martin – (menționată în generic, nu apare deloc în film)
- Marcel Loche – un bărbat (nemenționat)
- Jacqueline Maillan – figuranta
Premii și nominalizări
- 1954 Leopardul de aur la Festival de la Locarno;
- 1956 Nominalizat la Oscar pentru Cel mai bun scenariu;
- 1956 Nominalizat la Festivalul Internațional de Film de la San Sebastián pentru Scoica de Aur pentru cel mai bun film.