Observatorul din Viena

Astăzi vom vorbi despre Observatorul din Viena, un subiect care a captat atenția multor oameni în ultima vreme. Observatorul din Viena este un subiect care acoperă mai multe aspecte și poate fi interpretat în moduri diferite în funcție de abordarea dată acestuia. De la impactul său asupra societății și până la relevanța sa în istorie, Observatorul din Viena a trezit un interes larg răspândit și de aceea dorim să aprofundăm acest subiect pentru a o înțelege mai bine și a fi conștienți de toate implicațiile pe care le presupune.

Observatorul din Viena
Vedere aeriană

Observatorul din Viena (în germană Universitätssternwarte Wien) este cea mai mare clădire din lume cu destinația de observator astronomic, edificiu inaugurat în anul 1883. În perioada Belle Époque a fost cel mai performant observator din lume. Totodată constituia kilometrul zero al Imperiului Austro-Ungar. Clădirea a fost proiectată de arhitecții Ferdinand Fellner și Hermann Helmer.[1]

Istoric

Primul observator a fost construit în 1753-1754 de către iezuiții de la Universitatea din Viena. Inițiatorul observatorului a fost profesorul Maximilian Hell, care anterior predase astronomia la Cluj, unde inițiase de asemenea un observator. La începutul secolului al XIX-lea Joseph Johann Littrow a decis mutarea observatorului de pe acoperișul fostului colegiu iezuit în afara orașului.

Între 1874 și 1879 a fost construită clădirea actualului observator, care a fost inaugurată de împăratul Franz Joseph în anul 1883. Cupola principală adăpostește o lunetă cu diametrul de 68 cm și cu o distanță focală de 10,5 m. În acea epocă era cea mai mare lunetă astronomică din lume.

Muzeul observatorului astronomic din Viena poartă numele primului director al observatorului, profesorul Maximilian Hell.

Directori

Colegiul iezuit și Biserica Universității în sec. al XVIII-lea. Pe acoperișul colegiului se văd cele trei telescoape ale observatorului condus de Maximilian Hell.
  • Werner Tscharnuter, 1981–1984
  • Michel Breger, 1984–1986
  • Paul Jackson, 1986–1994
  • Michel Breger, 1994–2005
  • Gerhard Hensler, 2006–2009
  • Franz Kerschbaum, 2009-2011
  • Manuel Güdel, 2011–2012
  • João Alves, 2012–2013
  • Bodo Ziegler, 2013-2018
  • Manuel Güdel, 2018-2022
  • Glenn van de Ven, 2022 - prezent

Note

  1. ^ Turm in Backstein-Architektur 1878 vollendet (PDF; 1,0 MB), Centralblatt der Bauverwaltung, 23 iunie 1883, p. 222, accesat pe 25 ianuarie 2016.

Bibliografie

  • de Jürgen Hamel, Isolde Müller und Thomas Posch (Hrsg.): Die Geschichte der Universitätssternwarte Wien. Dargestellt anhand ihrer historischen Instrumente und eines Typoskripts von Johann Steinmayr. Harri Deutsch Verlag, Frankfurt am Main 2010, ISBN 978-3-8171-1865-6 (Acta Historica Astronomiae 38).
  • de Franz Kerschbaum, Thomas Posch: Der historische Buchbestand der Universitätssternwarte Wien. Teil 1: 15. bis 17. Jahrhundert. Peter Lang Publishing Group, Frankfurt am Main u. a. 2005, ISBN 3-631-52890-6.
  • de Karin Lackner, Isolde Müller, Franz Kerschbaum, Roland Ottensamer, Thomas Posch: Der historische Buchbestand der Universitätssternwarte Wien. Teil 2: 18. Jahrhundert. Peter Lang Publishing Group, Frankfurt am Main u. a. 2006, ISBN 3-631-53868-5.
  • de Peter Müller: Sternwarten in Bildern. Architektur und Geschichte der Sternwarten von den Anfängen bis ca. 1950. Springer-Verlag, Berlin u. a. 1992, ISBN 3-540-52771-0.
  • de Volker Witt: Die Universitätssternwarte in Wien. In: Sterne und Weltraum. Jg. 45, Heft 2, 2006, ISSN 0039-1263, S. 76–80.

Legături externe

Vezi și