Odomanți

În acest articol, vom explora impactul pe care Odomanți l-a avut asupra societății contemporane. Odomanți a devenit un subiect de interes din ce în ce mai mare în ultimii ani, deoarece influența sa acoperă diferite domenii ale vieții de zi cu zi. De la apariția sa, Odomanți a generat dezbateri și controverse, precum și a generat schimbări semnificative în modul în care oamenii percep și experimentează lumea din jurul lor. Pe parcursul acestor pagini, vom analiza diferitele fațete ale Odomanți, examinând implicațiile sale asupra culturii, politicii, tehnologiei, economiei și vieții personale a oamenilor. Folosind o abordare multidisciplinară, acest articol încearcă să facă lumină asupra impactului profund pe care Odomanți l-a avut asupra societății moderne.

Triburi antice: tracii, grecii, ilirii, paeonii

Odomanții formau un trib paeonic tracic numeros[1] , des întâlnit în lucrările lui Herodot, Aristofan, Tucidide, Strabon, Plinius cel Bătrân sau Stephanus din Bizanț.

Așezare geografică

Teritoriul locuit de odomanți era cuprins între râurile Nestos și Strymon (Struma, râu ce traversează Bulgaria și Grecia), la nord de orașul Siris (Serres). Herodot afirmă că lucrau în minele de aur și argint din munții Pangeu (Pârnar-dag, Kușnița). Apar în comedia lui Aristofan: "Acarnienii", pusă în scenă la Atena în anul 425 î.Hr. în care autorul sugerează că aceștia ar fi fost circumciși (αποθριαζω), motiv pentru care unul dintre scoliarhii operei sale îi consideră, în mod eronat, a fi evrei[2].

Forța militară

Theoros, un sol atenian la curtea regelui odris Sitalkes, îi caracterizează ca fiind "neamul cel mai războinic din Tracia". În fruntea acestui trib se afla un basileu ce conducea forțele militare ale comunității. Tucidide scrie că atenienii, în 422 î.Hr., se bazau pe sprijinul militar al regelui odomanților, Polles, în războiul peloponesiac.


Bibliografie

  • Arrian, Expediția lui Alexandru, în Geto-dacii în izvoarele antice, culegere de texte de Preda Florentina, Ed. Universității din București, București, 1978.
  • Appian, Istoria romană, în Geto-dacii în izvoarele antice, culegere de texte de Preda Florentina, Ed. Universității din București, București, 1978.
  • Bejan Adrian, Măruia Liviu, Istoria și civilizația geto-dacilor, I, Ed.Univ. de Vest , Timișoara, 2003
  • Boldur Alexandru, Istoria Basarabiei, ed. a II-a , București, 1992.
  • Daicoviciu Hadrian, Dacii, Chișinău, 1991.
  • Dumitrescu Vladimir, Vulpe Alexandru, Dacia înainte de Dromihete, București, 1988.
  • Herodot, Istorii, în Geto-dacii în izvoarele antice, culegere de texte de Preda Florentina, Ed. Universității din București, București, 1978.
  • Diodor din Sicilia, Biblioteca istorică, în Geto-dacii în izvoarele antice, culegere de texte de Preda Florentina, Ed. Universității din București, București, 1978.
  • Strabon, Geografia, în Geto-dacii în izvoarele antice, culegere de texte de Preda Florentina, Ed. Universității din București, București, 1978.
  • Strămoșii poporului român. Geto-dacii și epoca lor., coordinator Cristian Popișteanu, Ed. Politică, București, 1980.
  • Tucidide, Războiul peloponesiac, , în Geto-dacii în izvoarele antice, culegere de texte de Preda Florentina, Ed. Universității din București, București, 1978.
  • Vulpe Alexandru, Zahariade Mihail, Geto-dacii în istoria militară a lumii antice, București, 1987.
  • Gh. Poenaru Bordea, Constantin Preda ș.a. - "Neamuri și triburi tracice"

Referințe

  1. ^ An Inventory of Archaic and Classical Poleis: An Investigation Conducted by The Copenhagen Polis Centre for the Danish National Research Foundation by Mogens Herman Hansen and Thomas Heine Nielsen, 2005, ISBN 0-19-814099-1, page 854, ""... Various tribes have occupied this part of Thrace: Bisaltians (lower Strymon valley), Odomantes (the plain to the north of the Strymon) ...""
  2. ^ Alexander Panayotov, The first Jewish communities in the Balkans and the Aegean, în Gedenkschrift für Professor Velizar Velkov, Sofia, 2009, p.482