În lumea de astăzi, Oprișani a câștigat o relevanță fără precedent. Fie la nivel personal, profesional sau social, Oprișani a devenit un subiect de interes și dezbatere constant. Impactul său variază de la modul în care relaționăm cu ceilalți până la modul în care ne desfășurăm activitățile zilnice. În acest articol, vom explora în profunzime importanța Oprișani și modul în care influența sa a adus schimbări semnificative în diferite aspecte ale vieții noastre. De la origini și până la proiecția viitoare, Oprișani va continua să fie un subiect de studiu și reflecție care merită toată atenția noastră.
Oprișani | |
— așezare umană și cartier — | |
Oprișani (România) Poziția geografică în România | |
Coordonate: 46°33′26″N 23°48′19″E / 46.557172°N 23.805367°E | |
---|---|
Țară | ![]() |
Județ | ![]() |
Municipiu | ![]() |
Numit după | Ioan Opriș |
Prezență online | |
Modifică date / text ![]() |
Oprișani, mai demult Cristiș, (în maghiară Keresztes, în germană Kreuzfeld, în trad. "Câmpul Cruciaților"), este un fost sat, apoi comună, în prezent un cartier al municipiului Turda. Cartierul este alcătuit din microraioanele Micro I, II, III și IV.
Numele “Oprișani” a fostului sat Cristiș s-a dat după numele preotului-martir Ioan Opriș.
Ioan Opriș (1879-1918) a fost preot ortodox la biserica "Adormirea Maicii Domnului" din satul Cristiș (azi cartier al municipiului Turda). În preajma Marii Uniri din 1918 a îndemnat oamenii sa meargă la Alba Iulia, i-a chemat în biserică și i-a pus să jure că nu vor trăda România. Un soldat din jandarmeria maghiară l-a împușcat în ușa bisericii pe data de 8 noiembrie 1918. Nu a mai apucat să-si vadă visul împlinit. Avea doar 40 de ani, tată a 7 copii.
În amintirea lui, familia regală a dat în anul 1924 un decret, satul Cristiș primind numele de Oprișani.
Înaintea includerii în municipiul Turda a fost o localitate de sine stătătoare și s-a numit Cristiș.
În anul 1170 teritoriul satului Keresztes (Cristiș/Oprișani) făcea parte din domeniul Ordinului Călugăresc Ioanit care își avea sediul într-o mănăstire ce se găsea pe locul unde în prezent este Banca Comercială Română (Piața 1 Decembrie 1918 nr. 29, fosta locuință a prefectului și subprefectului județului Turda).
În secolul al XIII-lea este amintită existența la Kerestes a unui domus (reședință) si a unei mici așezări (Villa cruciferorum de Thorda – Satul cruciaților din Turda), aparținând Ordinului Călugăresc al Ioaniților. Reședința a fost plasată pe o moșie primită ca danie. In acest loc s-a desfasurat în anul 1288 prima Adunare Generală (dietă) a nobilimii maghiare și a reprezentanților sașilor și secuilor din Ardeal.
La Turda s-au ținut in total 127 diete ale Transilvaniei, cele mai multe in tabăra militară de la Keresztes (Cristiș/Oprișani). Aceste diete se țineau anual, sau de două ori pe an. Deseori, alături de nobilimea din cele 7 comitate ardelene, luau parte și alte categorii sociale, interesate in procesele dezbătute acolo.
În secolele XIV-XV orașul Turda s-a extins, contopindu-se cartierele Turda Veche și Turda Nouă, dar satul Keresztes (Cristiș) a rămas încă o vreme separat, păstrându-și caracterul rural. Înainte de anul 1700 satul este vândut familiei Halacy de către principele Mihai Apafi al II-lea, trecând mai apoi în posesia armeanului Papp Ioachim (după anul 1848). Până la sfârșitul secolului al XIX-lea proprietar al moșiei a fost armeanul Tamași Peter, iar din anul 1904 până în anul 1940 proprietar a fost evreul Lazar Mendel.
Pe Harta Iosefină a Transilvaniei din 1769-1773 (Sectio 110), localitatea apare sub numele de „Keresztes”.
Între 1918-1924 s-a numit Cristiș, după 1924 Oprișani.
Primul document de existență a învățământului din comuna Cristiș este datat din anul 1848 din registrul botezaților pe anul 1848, când preot - învățător era Vasile Rus.
De la stadiul de sat a evoluat, devenind comună (cu primărie), iar in 1948 a fost integrată în teritoriul orașului Turda.
Pe locul actualei biserici ortodoxe “Adormirea Maicii Domnului” (str. I.Opriș nr.1) a existat în trecut (până spre sfârșitul anilor 60 din secolul al XX-lea) o biserică veche din lemn, ctitorită în anul 1866, de preotul Vasile Rus (1819-1867), demolată, spre a face loc actualei biserici cu acelasi nume, inaugurată în anul 1989.
În anul 1976 s-a înălțat grupul statuar „Horea, Cloșca și Crișan”.
Materiale media legate de Oprișani la Wikimedia Commons