Ordonanță (militar)
Ordonanță (militar) este un subiect care a captat atenția a nenumărate persoane de-a lungul timpului. De la apariția sa, a fost abordată din perspective diferite și a trezit un mare interes în diverse domenii de studiu. Relevanța sa a rămas de-a lungul anilor, devenind un subiect de dezbatere și analiză constantă. În acest articol, vom explora în detaliu toate aspectele Ordonanță (militar), de la originea sa până la impactul său asupra societății actuale. Vom descoperi cum a evoluat de-a lungul timpului și cum a influențat diferite generații. În plus, vom analiza relevanța sa în lumea de azi și proiecția sa viitoare. Alăturați-vă nouă în această călătorie de descoperire și imersiune în lumea fascinantă a lui Ordonanță (militar).
În domeniul militar, o ordonanță era un soldat aflat în serviciul personal al unui ofițer. Ofițerul de ordonanță era un tânăr ofițer subaltern atașat unui comandant-șef și care executa diferite misiuni încredințate de superiorul său.
Ordonanțele în armata franceză
Ordonanțele au înlocuit în armata franceză pe militarii denumiți frater care erau ajutoare ale ofițerilor și se ocupau, printre altele, cu bărbierirea acestora. Împăratul Napoleon I avea 12 ofițeri de ordonanță.
Ordonanțele în armatele anglofone
În armatele din țările anglofone, cuvântul „batman” desemnează un servitor militar al unui ofițer. Acest cuvânt provine din cuvântul „bast” din franceza veche, care a devenit „bât” în franceza modernă, adică „omul cu povara”.[1] Inițial, în cavalerie, batman-ul era omul care avea sarcina de a se ocupa de măgarul sau calul care transporta bagajele unui ofițer.[1] Prin extensie, termenul a început să se aplice și servitorului militar ai unui ofițer.
În Armata Statelor Unite s-a folosit numele de „dog robber”, adică „hoțul câinelui”.[2] Acest termen este folosit în bătaie de joc pentru a descrie inventivitatea servitorului în a-i procura ofițerului tot ceea ce își dorește acesta.[2] Originea expresiei este incertă, dar, potrivit unor surse, un ofițer și-ar fi rugat slujitorul să fure osul unei câine, iar ordonanță ar fi îndeplinit sarcina pentru a-și mulțumi superiorul.[3] Începând din 1870, Armata SUA a interzis în regulamentul său transformarea unui soldat în servitor al unui ofițer, dar această practică s-a păstrat până în anii 1890[2] și chiar și în timpul Primului Război Mondial.[4]
Note
- ^ a b « Batman » în D. Verma, The Sterling Book of Word Origins, Sterling Publishers, New Delhi, 1999.
- ^ a b c « dog robber » în Jerold E. Brown, Historical Dictionary of the US Army, Greenwood Press, Westport, 2001.
- ^ « dog robber » în Jonathon Green, Dictionary of Jargon, Routledge, 1987
- ^ « G3: Private, staff runner, 1918 » în Mark R. Henry, The US Army of World War I, Osprey, Oxford, 2003.
