Oxizi de azot

În lumea de astăzi, Oxizi de azot a devenit din ce în ce mai important. Fie la nivel personal, profesional sau academic, Oxizi de azot a devenit un subiect relevant care trezește interes și dezbatere. Evoluția tehnologică, schimbările sociale, progresele științifice sau chiar evenimentele politice au contribuit ca Oxizi de azot să ocupe un loc proeminent pe agenda publică. În acest articol, vom explora diferite aspecte legate de Oxizi de azot, analizând impactul acestuia, implicațiile și relevanța sa în societatea actuală.

Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă.
Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.
Legătura azotului formula chimică Denumire
+1
N2O
protoxid de azot
+2
NO
monoxid de azot
+3
N2O3
trioxid de azot
+4
NO2
dioxid de azot
+4
N2O4
tetraoxid de azot
+5
N2O5
pentaoxid de azot

Oxizii de azot sunt combinații chimice sub formă gazoasă ale azotului în raporturi diferite cu oxigenul în funcție de gradul de oxidare. Oxizii de azot sunt combinații chimice care nu iau naștere spontan ci numai prin absorbție de energie, cu excepția protoxidului de azot care este folosit ca narcotic. Ceilalți oxizi formează în contact cu apa acizi, liberi în aer sub acțiunea razelor UV eliberează ozon fiind dăunător mediului înconjurător.

Gaze nitrice

Gaze nitrice sunt denumite oxidul (NO) și bioxidul de azot (NO2). Ele iau naștere prin reacția acidului azotic (HNO3) cu metale, substanțe organice, sau prin arderea cărbunilor și produselor petroliere.

Acțiunilor oxizilor de azot

  • produc iritarea, lezarea căilor respiratorii
  • favorizează formarea ploilor acide
(2NO2 + H2O → HNO3 + HNO2)
  • favorizează formarea smogului
  • favorizează formarea ozonului sub acțiunea razelor ultra violete

Bibliografie

  • Linus Pauling, Chimie generală, Editura Științifică, București, 1972 (traducere din limba engleză)
  • Raluca Ripan, I. Ceteanu, Manual de lucrări practice de chimie anorganică - vol I Metaloizi, Editura de stat didactică și pedagogică, București, 1961