În lumea de astăzi, Parcul Național Świętokrzyski este un subiect extrem de relevant, care a captat atenția oamenilor de toate vârstele și interesele. Fie din cauza impactului său asupra societății, economiei sau culturii populare, Parcul Național Świętokrzyski a devenit un punct constant de conversație și un punct de analiză pentru academicieni, experți și curioși deopotrivă. De-a lungul anilor, Parcul Național Świętokrzyski a evoluat și a generat dezbateri profunde, precum și progrese importante care au marcat repere în istorie. În acest articol, vom căuta să explorăm diferitele fațete ale Parcul Național Świętokrzyski și să analizăm influența acestuia asupra vieții noastre.
Parcul Național Świętokrzyski Świętokrzyski Park Narodowy | ||
Categoria II IUCN (Parc național) | ||
![]() Imagine din parc (grohorișuri în Munții Sfânta Cruce)
| ||
Localizarea parcului pe harta țării | ||
Poziția | ![]() • Voievodatul Sfintei Cruci | |
---|---|---|
Cel mai apropiat oraș | Bodzentyn | |
Coordonate | 50°52′46″N 20°56′22″E / 50.87944°N 20.93944°E[1] | |
Suprafață | 76,26 km² | |
Înființare | 1950 | |
Modifică date / text ![]() |
Parcul Național Świętokrzyski (în poloneză: Świętokrzysky Park Narodowy) este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a II-a IUCN (parc național) situată în Polonia, pe teritoriul voievodatului Sfintei Cruci.
Aria naturală cu o suprafață de 76, 26 km2 se află în partea central-sudică a țării, în partea central-nordică a voievodatului Sfintei Cruci, în coama munților Łysogory ce aparțin lanțului muntos Góry Świętokrzkie (Munții Sfânta Cruce)[2].
Parcul Național Świętokrzyski a fost înființat în anul 1950 și reprezintă o zonă muntoasă cu stâncării (gresii și marne), vârfuri (Vârful Łysika - 612 m, Vârful Łysa Góra 595 m.), grohotișuri, văii (Wilkowska, Dębniańska), pășuni, pajiști, păduri, poiene și mlaștini; cu o mare diversitate de floră și faună.
În arealul parcului național sunt incluse cinci rezervații naturale: Góra Chełmova, Czarny Las, Lysica, Mokry Bor și Święty Krzyż.
Parcul dispune de mai multe tipuri de habitate: păduri de fag, păduri de brad, păduri în amestec, pajiști montane, pășuni cu vegetație de graminee, mlaștini, turbării active, lunci aluviale sau abrupturi calcaroase cu vegetație de stâncărie.
Vegetația arboricolă este constituită din specii de brad (Abies alba), pin de pădure (Pinus sylvestris), pin (Picea abies), zadă (Larix), tei (Tilia), gorun (Quercus petraea), stejar (Quercus robur), fag (Fagus sylvatica), mesteacăn (Betula pendula) sau paltin (Acer pseudoplatanus)[3].
La nivelul ierburilor vegetează mai multe specii de plante vasculare (ferigă, gențiană, iris), licheni și mușchi.
Fauna este reprezentată de mamifere, păsări, insecte, reptile și broaște[4].