Parcul Național Kaeng Krachan

În acest articol, vom explora Parcul Național Kaeng Krachan în detaliu, abordând principalele sale caracteristici, impactul și relevanța în diverse contexte. Parcul Național Kaeng Krachan a fost subiect de studiu și dezbatere în diferite discipline, stârnind interesul și atenția experților și amatorilor deopotrivă. De-a lungul istoriei, Parcul Național Kaeng Krachan a jucat un rol fundamental în societate, influențând și modelând aspecte importante ale culturii, politicii, economiei și vieții de zi cu zi. De asemenea, prezența sa a generat întrebări și reflecții asupra semnificației sale, implicațiilor și proiecției sale în viitor. Prin acest articol ne propunem să analizăm toate aceste aspecte într-un mod critic și îmbogățitor, oferind noi perspective și contribuind la cunoașterea și înțelegerea Parcul Național Kaeng Krachan.

Parcul Național Kaeng Krachan
อุทยานแห่งชาติแก่งกระจาน
Categoria II IUCN (Parc național)

Národní park Kaeng Krachan
Harta locului unde se află Parcul Național Kaeng Krachan อุทยานแห่งชาติแก่งกระจาน
Harta locului unde se află Parcul Național Kaeng Krachan อุทยานแห่งชาติแก่งกระจาน
PozițiaProvinciile Phetchaburi și Prachuap Khiri Khan din Thailanda
Cel mai apropiat orașPhetchaburi
Coordonate12°47′56″N 99°27′12″E ({{PAGENAME}}) / 12.7989°N 99.4533°E
Suprafață2.914,7 km²
Înființare12 iunie 1981
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Parcul Național Kaeng Krachan (thailandeză อุทยานแห่งชาติแก่งกระจาน, RTGS: Utthayan Haeng Chat Kaeng Krachan, pronunțat ) este cel mai mare parc național din Thailanda.[1][2]

Geografie

Lacul de acumulare Kaeng Krachan

Parcul acoperă părți din districtele Nong Ya Plong, Kaeng Krachan și Tha Yang ale provinciei Phetchaburi și din districtul Hua Hin al provinciei Prachuap Khiri Khan. Constă preponderent din păduri tropicale umede situate pe versantul estic al Munților Tenasserim. Cea mai mare altitudine din parc este de 1.513 m, la hotarul dintre Thailanda și Myanmar.[2]

Istorie

Parcul a fost declarat rezervație în anul 1964, iar la 12 iunie 1981 a devenit cel de-al 28-lea parc național al Thailandei. Inițial acoperind o suprafață de 2.478 km², a fost extins în decembrie 1984, ajungând până în zona de delimitare dintre provinciile Phetchaburi și Prachuap Khiri Khan.[1]

Parcul a fost inclus în lista Parcurilor Patrimoniului ASEAN. În anul 2011, Thailanda a propus ca parcul Kaeng Krachan să fie inclus în patrimoniul UNESCO. Myanmar a afirmat că în jur de o treime din terenul inclus în cererea Thailandei — aproape 1.000 km² — este parte a Regiunii Tanintharyi a Myanmarului. Astfel, Myanmar s-a opus propunerii Thailandei.[3]

Uciderea elefanților sălbatici este o problemă mare a parcului,[4] autoritățile fiind incapabile să controleze braconajul.[5] Se presupune că unii oficiali ai parcului ar fi implicați în comerțul cu părți ale corpului ale elefanților.[6]

Deși are statut de parc național, în parc există plantații private. Unele dintre acestea sunt înconjurate de garduri electrice; în iunie 2013, un pui de elefant a fost electrocutat fatal.[7]

În anul 2018, parcul a primit oferte pentru un proiect de pavare a 18,5 km de la Bang Krang până la strada Phanoen Thung. A fost bugetat la 87,62 milioane de bahți. Strada cu o singură bandă existentă este deteriorată iremediabil, conform conducătorului parcului. Ecologiștii s-au opus proiectului pe motiv că accesul mai ușor va genera un flux mai mare de turiști în ecosistemul fragil.[8] Conducătorul parcului a spus „...proiectul nu încalcă regulile... și o datorie... să continuăm cu proiectul.”[9] Proiectul a fost oprit temporar la începutul lui noiembrie de către Departamentul Parcurilor Naționale pentru a le permite oponenților să se facă auziți în privința problemei.[10][11]

Floră și faună

Pădurile din parc conțin o biodiversitate de vegetație tropicală, incluzând foioase de zone tropicale sau subtropicale și specii de palmieri. 91 de specii de mamifere și 461 de specii de păsări au fost înregistrate în parc.[1][12]

Fructe sălbatice

Următoarele specii de plante cu fructe sălbatice sunt găsite în Parcul Național Kaeng Krachan.[13]

Vezi și

Note

  1. ^ a b c Wongruang, Piyaporn (). „SPECIAL REPORT: Kaeng Krachan's main priority: tourism or wildlife protection?”. The Nation. Arhivat din original la . Accesat în . 
  2. ^ a b „KAENG KRACHAN NATIONAL PARK”. Tourism Authority of Thailand (TAT). Arhivat din original la . Accesat în . 
  3. ^ „Thailand bid to list Kaeng Krachan back to square one”. Bangkok Post. . Accesat în . 
  4. ^ noname (wild) at Kaeng Krachan National Park Arhivat în , la Wayback Machine.
  5. ^ Wongruang, Piyaporn (). „Elephant slaughter: The gangs get bold”. Bangkok Post. Accesat în . 
  6. ^ 5 park officials wanted for poaching elephants - Witness 'saw carcass burnt' at Kaeng Krachan (Thailand) Arhivat în , la Wayback Machine.
  7. ^ „Young elephant dies in fatal electrocution”. The Nation. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  8. ^ „Parks, fast cars a bad mix” (Opinion). Bangkok Post. . Accesat în . 
  9. ^ Rujivanarom, Pratch (). „Road upgrade in Kaeng Krachan Park has nature lovers howling”. The Nation. Arhivat din original la . Accesat în . 
  10. ^ „Road project in Kaeng Krachan park halted as environmentalists attack plan”. The Nation. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  11. ^ Wongruang, Piyaporn (). „SPECIAL REPORT: Park road fight a watershed moment”. The Nation. Arhivat din original la . Accesat în . 
  12. ^ Elliot, Stephan; Cubitt, Gerald (). THE NATIONAL PARKS and other Wild Places of THAILAND. New Holland Publishers (UK) Ltd. pp. 26–31. ISBN 9781859748862. 
  13. ^ „Archived copy” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 

Legături externe