În acest articol, vom explora în detaliu Pavel Averin și impactul acestuia asupra diferitelor aspecte ale vieții noastre de zi cu zi. De la origine până la evoluție, Pavel Averin a jucat un rol fundamental în modul în care interacționăm cu lumea din jurul nostru. De-a lungul anilor, Pavel Averin a generat nenumărate dezbateri și discuții, devenind un subiect de interes pentru cadre universitare, profesioniști și publicul larg. Prin această analiză, vom căuta să facem lumină asupra diferitelor fațete ale Pavel Averin și asupra influenței sale asupra societății noastre actuale.
Pavel Averin | |
![]() | |
Date personale | |
---|---|
Nume la naștere | Павел Иванович Аверин |
Născut | 1775 Moscova, Imperiul Rus |
Decedat | 21 noiembrie 1849 Imperiul Rus |
Frați și surori | Piotr Ivanovici Averin ![]() |
Cetățenie | ![]() ![]() |
Ocupație | politician ![]() |
Guvernator al guberniei Volânia | |
În funcție 18 aprilie 1828 – 6 aprilie 1831 | |
Precedat de | Mihail Butovt-Andrjeikovici |
Succedat de | Andrei Rimski-Korsakov |
Al 9-lea guvernator al guberniei Basarabia | |
În funcție 6 iulie 1833 – 28 august 1834 | |
Precedat de | Akinfi Sorokunski |
Succedat de | Pavel Fiodorov |
Premii | Ordinul „Sfânta Ana”, clasa I Ordinul Sf. Vladimir, clasa a IV-a |
Modifică date / text ![]() |
Pavel Ivanovici Averin (în rusă Павел Иванович Аверин; n. 1775 – d. 21 noiembrie 1849) a fost un om de stat rus și guvernator al guberniilor Volânia (1828–1831) și Basarabia (1833–1834).
Fiul unui comerciant din Moscova, Averin sa născut în 1775. A studiat la o școală de rînd, apoi la Universitatea din Moscova, dar fără însă s-o finalizeze. Ulterior, în 1794 a activat la cancelaria guvernatorului din orașul Korocea(ru) (gub. Kursk)
În 1804 a fost numit șef al cancelariei de pe lângă guvernatorul Moscovei. Promovat la gradul de consilier de stat, Averin a servit până la pensionarea guvernatorului Bekleșov și a fost concediat în 1806. În 1811 a devenit un oficial pentru instrucțiuni speciale în cadrul ministerului imperial al Poliției.
În 1813, a ocupat posturi de mică importanță în Ducatul Varșoviei. Ulterior (1815), a efectuat deplasări în Germania.
Sosit la St. Petersburg în martie 1820, a fost numit general-intendent al Armatei 1, dar a refuzat atribuirea, și s-a mutat la Dorpat, unde s-a căsătorit Amalia Eynike și a trăit în pensionare pentru aproximativ un an.
În 1827 Averin a fost trimis pentru a cerceta Apele minerale caucaziene(ru), regiune din Caucazul de Nord, bogată în apă minerală. Pentru gestionarea acestora a fost stabilit un comitet special din trei membri: Averin, generalul-maior Sazonov și medicul Creighton. Între 18 aprilie 1828 și 6 aprilie 1831 a ocupat postul de guvernator al Volâniei.
În 1831 Averin a cerut concedierea și a vizitat Kurskul, Sankt-Petersburgul și Marele Principat al Finlandei. La 6 iulie 1833, a fost numit guvernator al Basarabiei, unde și-a încheiat cariera la 28 august 1834. Ultimii ani ai vieții i-a petrecut în deplasări: în 1840, în Suedia și Lübeck, în 1845 a vizitat Germania, Franța și Anglia, iar în 1847 – sudul Franței și Italia. A murit la 21 noiembrie 1849.