În acest articol dorim să aprofundăm subiectul Piatra Țibăului, care a stârnit un mare interes în mai multe sectoare ale societății. Piatra Țibăului a câștigat relevanță în ultimii ani datorită impactului său semnificativ în diferite domenii, de la sănătate la tehnologie. În acest sens, vom analiza cele mai relevante aspecte legate de Piatra Țibăului, explorând importanța acestuia, evoluția ei în timp și perspectivele de viitor care sunt preconizate în jurul acestui subiect. De la origini și până la relevanța actuală, Piatra Țibăului s-a dovedit a fi un punct de cotitură care marchează un înainte și un după în numeroase domenii, motivând dezbateri, cercetări și schimbări semnificative.
Piatra Țibăului | |
Categoria III IUCN (Monument al naturii) | |
Localizarea rezervației pe harta țării | |
Poziția | ![]() ![]() |
---|---|
Cel mai apropiat oraș | Vatra Dornei |
Coordonate | 47°34′54″N 25°04′37″E / 47.58167°N 25.07694°E[1] |
Suprafață | 20,30 ha |
Înființare | 1971, declarat în 2000 |
Modifică date / text ![]() |
Piatra Țibăului (monument al naturii) este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a III-a IUCN (rezervație naturală de tip geologic și paleontologic), situată în județul Suceava, pe teritoriul administrativ al comunei Cârlibaba.
Aria naturală cu o suprafață de 20,30 hectare[2] se află în extremitatea vestică a județului Suceava, în Munții Țibău (grupă muntoasă din Carpații Maramureșului și Bucovinei situată la est de Obcii Mestecănișului), la o altitudine de 1.200 de metri, la confluența văii Țibăului cu râul Bistrița Aurie[3].
Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin Legea nr.5 din 6 martie 2000 (privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate)[4] și reprezintă o zonă montană în al cărei teritoriu se află o impresionantă formațiune geologică (stâncă), constituită din roci sedimentare (conglomerate de formă masivă) stratificate astfel: gresii așezate pe strate de șisturi cristaline atribuite erei geologice a neogenului; marne calcaroase de culoare roșu-gălbui și cenușiu-verzui peste care se suprapun calcare cu un conținut bogat de faună fosilă, atribuită eocenului.