Pinguin Adélie

Acest articol va aborda Pinguin Adélie din diferite perspective, cu scopul de a oferi o vedere completă și detaliată a acestui subiect. Vor fi analizate originile sale, dezvoltarea sa în timp, precum și implicațiile sale în societatea actuală. În plus, vor fi prezentate diferite opinii și puncte de vedere care vor permite cititorului să-și formeze o idee clară și obiectivă. Printr-o abordare riguroasă și critică, se urmărește să ofere o viziune globală care să invite la reflecție și dezbatere. Pinguin Adélie este o temă extrem de relevantă care merită să fie studiată și înțeleasă în întregime, motiv pentru care acest articol este propus ca instrument fundamental pentru cei interesați să-și aprofundeze înțelegerea.

Pinguin Adélie
Stare de conservare

risc minim de dispariție[1]
Clasificare științifică
SupradomeniuBiota
SupraregnEukaryota
RegnAnimalia
SubregnEumetazoa
ÎncrengăturăChordata
SubîncrengăturăVertebrata
InfraîncrengăturăGnathostomata
SupraclasăSarcopterygii
ClasăReptilia
SubclasăTetrapodomorpha
InfraclasăElpistostegalia
SupraordinDinosauria
OrdinSaurischia
InfraordinTetanurae
FamilieSpheniscidae
GenPygoscelis
Nume binomial
Pygoscelis adeliae[2][3][4][5][6]
Hombr., Jacquinot, 1841
Areal de răspândire

Pinguinul Adélie trăiește de-a lungul coastei Antarticii, precum și pe coastele insulelor vecine. Pinguinii Adélie se deosebesc prin ceea că au un inel alb de jur îmrejur la ochi, au o înălțime de cca 30-50 cm și cântăresc aproximativ 4-6 kg. Au pene lungi care acoperă tot corpul și o mare parte din ciocul roșu, penele sunt în două straturi ceea ce le permite să încălzescă corpul pe timpul rece. Ei sunt cunoscuți prin faptul că mănâncă zăpadă. Își construiesc cuiburile cu pietre.Aceste specii trăisc în colonii foarte mari. O cononie de pinguini din rasa Adélie alcătuită din 5 milioane de exemplare, consumă apogeul clocitului aproximativ 9 mii de tone de hrană zilnic acesta corespunde cu încărcătura de cca 70 de vase piscicole. Numele de Adélie vine de la soția exploratorului francez Jules Dumont d'Urville, cel care a studiat pentru prima oară aceste păsări în 1840.[7]

Note

  1. ^ The IUCN Red List of Threatened Species 2021.3]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor);
  2. ^ Clements Checklist of Birds of the World]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  3. ^ HBW and BirdLife Taxonomic Checklist v6]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  4. ^ IOC World Bird List Version 7.3]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  5. ^ HBW and BirdLife Taxonomic Checklist v2]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  6. ^ IOC World Bird List Version 8.1]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  7. ^ en Adélie, adj. and n. OED Online. Oxford University Press, March 2014. Accesat 16 februarie 2017.