Policlorură de vinil

În lumea de astăzi, Policlorură de vinil este un subiect/concept/persoană care a căpătat o mare relevanță și interes în diverse domenii ale societății. Fie în politică, știință, artă sau viața de zi cu zi, Policlorură de vinil a marcat un înainte și un după în modul în care oamenii percep și abordează diferite aspecte ale vieții. Impactul său devine evident în modul în care se dezvoltă conversațiile, în abordarea dată unor probleme sau în modul în care sunt luate deciziile. Policlorură de vinil a generat controverse, inspirație, reflecție și acțiune, devenind un element cheie pentru înțelegerea complexității lumii de astăzi. În acest articol, vom explora impactul lui Policlorură de vinil și vom analiza influența acestuia în diferite domenii, precum și posibilele sale implicații pentru viitor.

Policlorură de vinil
Densitate1,38–1,55 / 1,16–1,35 g/cm³
Rezistență la tracțiune50–75 / 10–25 (N/mm²)
Rezistență la întindere10–50 / 170–400  % DIN 53455
Modul de elasticitate1000–3500 N/mm² DIN 53457
Duritate75–155 N/mm² DIN 53456
Rezistență la lovire> 20 kJ/m² DIN 53453
Rezistență la zgâriere2–75 kJ/m² DIN 53453
Rezistență la străpungere> 1015 / > 1011 Ω DIN 53482
Rezistență la suprafață1013 / 1011 Ω DIN 53482
Proprietatea dielectrică3,5 / 4–8 DIN 53483 50 Hz εr

Policlorura de vinil (C2H3Cl) cu numele prescurtat PVC este o substanță din categoria materialelor termoplastice cu o structură amorfă. Sunt două forme de PVC, „forma dură” și „forma moale” la care s-au adăugat stabilizatori. Forma moale este mai răspândită fiind PVC-ul, adecvată prelucrărilor tehnice, este forma care se aplică pe dușumea, sau în construcții la conductele din material plastic.

Policlorura de vinil ia naștere prin polimerizarea (legarea) monomerelor de clorură de vinil (CH2 = CHCl)

Istoric

Primul care a sintetizat clorura de vinil în laboratorul profesorului Justus von Liebig din Gießen a fost în anul 1835 chimistul francez Henri Victor Regnault, care a observat că sub acțiunea razelor solare clorura de vinil polimerizează dând naștere la o pulbere albă. Importanța acestei descoperiri a fost numai mai târziu observată. în 1912 chimistul german Fritz Klatte face cercetări similare cu cele ale chimistului francez, acesta producând clorura de vinil din acetilenă și acid hipocloros. Clorura de vinil va fi utilizată la filme fibre sintetice, lacuri. Azi însă din motive de protecție a mediului înconjurător și prin dezvoltarea industriei chimice, descoperindu-se alte substanțe, PVC-ul este treptat înlocuit.

Notițe