În lumea de astăzi, Prana a devenit un subiect de mare relevanță și interes pentru nenumărați oameni. Fie că este vorba despre impactul său asupra societății, influența asupra culturii sau importanța sa în istorie, Prana a captat atenția savanților, experților și entuziaștilor deopotrivă. Relevanța sa transcende granițele și acoperă diferite domenii, făcându-l un subiect de analiză și dezbatere profundă. În acest articol, vom explora diferitele fațete ale Prana și impactul său asupra lumii contemporane, analizând relevanța sa istorică, influența actuală și posibilele sale implicații în viitor.
Prana (प्राण, IAST prāṇa) înseamnă în limba sanscrită "respirație" (din rădăcina IAST prā - a umple, și termenul latin plenus - plin). Este unul din cele cinci simțuri, alături de vāc "vorbire", caksus "văz", shrotra "auz" și manas "gândire" (nas, gură, ochi, urechi și minte).
Prana este menționată prima dată în Upanișade, ca aparținând domeniului lumesc, fizic, susținând corpul și gândul (mintea). În Ayurveda, lumina soarelui reprezintă o sursă de prana.
În filosofia vedică, prana reprezintă forța vitală a ființelor vii (ceea ce chinezii numesc Qi).
În Ayurveda și Yoga, prana este conceptul esențial, și se consideră că circulă printr-o rețea de canale subtile numite nadi ("învelișuri").
Cele trei canale principale de prana sunt: Ida, Pingala și Sushumna. Ida este asociată cu partea stângă a corpului, având terminația în dreptul nării stângi,iar pingala este asociată cu partea dreaptă a corpului, având terminația în dreptul nării drepte. În unele practici, respirația alternând cele două nări echilibrează fluxul pranei în corp. Tradiția yoga denumește perioadele de activitate intensă a pranei Pranotthana.[1]
În Ayurveda, prana este clasificată în subcategorii. Potrivit filosofiei hindu, acestea reprezintă principii vitale ale energiei și facultăți subtile ale individului, ce susțin procesele fiziologice. Există cinci sufluri vitale în sistemul hindu:[2]