În articolul următor vom analiza în profunzime Primul Asediu al Constantinopolului (626), un subiect care a generat un mare interes și dezbatere în ultimii ani. De la apariția sa, Primul Asediu al Constantinopolului (626) a captat atenția experților și a fanilor deopotrivă, generând o gamă largă de opinii și teorii. Pe parcursul acestui articol, vom explora diferitele fațete ale Primul Asediu al Constantinopolului (626), de la impactul său asupra societății de astăzi până la relevanța sa în contextul istoric. În plus, vom examina implicațiile viitoare ale Primul Asediu al Constantinopolului (626) și rolul pe care l-ar putea juca în viața noastră de zi cu zi. Această analiză urmărește să ofere o perspectivă cuprinzătoare asupra Primul Asediu al Constantinopolului (626), cu scopul de a îmbogăți cunoștințele și înțelegerea acestui subiect foarte relevant.
Primul Asediu al Constantinopolului | |||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
Parte a războaielor romano-persane | |||||||
![]() Asediul Constantinopolului de către avari într-o pictură murală de la Mănăstirea Moldovița. | |||||||
Informații generale | |||||||
| |||||||
Beligeranți | |||||||
![]() | avari slavi sasanizi | ||||||
Conducători | |||||||
![]() ![]() | han avar necunoscut Shahrbaraz Kardarigan | ||||||
Efective | |||||||
12.000 oameni | 80.000 avari și slavi + Persani aliați | ||||||
Modifică date / text ![]() |
Asediul Constantinopolului din 626 realizat de avari, ajutați de un număr mare de aliați slavi și perși sasanizi, s-a încheiat cu o victorie strategică pentru bizantini. Eșecul asediului a salvat Imperiul Bizantin de la colaps, și, combinat cu alte victorii obținute de Heraclius în anul precedent și în anul următor (625, repsectiv 627), a permis bizaninilor să-și recâștige teritoriile și să pună capăt distructivelor războaie romano-persane prin aplicarea unui tratat favorabil la frontiere conform status quo din cca. 590.
Armata romană EXERCITUS•ROMANORUM | |||
![]() | |||
În 602, Focas l-a răsturnat pe Mauriciu și a stabilit un regim de teroare și incompetență, conducând imperiul spre anarhie[1]. Regele sasanizilor Khosrau al II-lea a atacat, folosind o lovitură de stat ca pretext pentru război. Inițial războiul a mers bine pentru perși, până când numai Anatolia a mai rămas în mâinile romanilor. Mai târziu, Focas a fost răsturnat de fiul exarhului Cartaginei, Heraclius[1]. Un general cu o energie uluitoare, dar încă fără experiență, Heraclius a început imediat să refacă imperiul distrus de Focas[1]. Totuși, în ciuda ofensivelor sale în Mesopotamia (Irakul de azi), Heraclius nu a putut opri perșii de la asedierea Constantinopolului.
Astfel s-a ajuns la asediul Constantinopolului dus de 80.000 de avari care încercau să elimine tot ce mai rămăsese din dominația romană/bizantină asupra Europei[2]. Perșii au ajuns la Calcedon înainte ca Focas să fie detronat. Cu toate acestea, numai atunci când avarii au început să deplaseze înainte toate echipamentele grele de asediere ale zidurilor teodosiene, asediul a devenit iminent.
Din fericire pentru apărători, soldații din capitală numărau circa 12.000 de oameni și majoritatea erau din cavalerie - în mod normal cea mai bine pregătită armată greco-romană din acele timpuri[3]. Un mic avantaj a fost adus de și Patriarhul Constantinopolului - care a mobilizat țăranii din jurul capitalei pentru lupta contra păgânilor[3]. Prin urmare, fiecare asalt a fost un efort sortit eșecului. Când flota avară și flota persană au fost scufundate în două bătălii navale diferite, atacatorii au intrat în panică și au fugit abandonând asediul - aparent convinși că intervenția divină a câștigat lupta pentru bizantini[3].
Înfrângerea a venit imediat după ce au sosit alte vești despre o nouă victorie bizantine: fratele lui Heraclius, Theodorus, l-a învins pe general persan Shahin Vahmanzadegan. După aceasta, Heraclius a condus din nou o invazie în Mesopotamia, învingând o altă armată persană la Ninive. Ulterior, el a mărșăluit la Ctesifonte unde domnea anarhia. În cele din urmă, perșii au fost obligați să-și retragă toate forțele armate și să înapoieze Egiptul, Levantul și teritoriile imperiale din Mesopotamia și Armenia care erau în mâinile romanilor în momentul semnării tratatului de pace din cca. 595. Alte războaie nu au mai existat între perși și bizantinii pentru că invazia arabilor sub stindardul islamului a slăbit puterea ambelor imperii.
|isbn=
: checksum (ajutor)