Proiectul Levavasseur
În articolul următor vom explora subiectul interesant al Proiectul Levavasseur, care a captat atenția academicilor, profesioniștilor și entuziaștilor deopotrivă. De la apariția sa, Proiectul Levavasseur a jucat un rol crucial în diverse aspecte ale societății, de la impactul său asupra economiei până la influența sa asupra culturii populare. Pe parcursul articolului, vom arunca o privire mai atentă asupra diferitelor aspecte ale Proiectul Levavasseur, de la origine până la evoluția sa în timp. În plus, vom analiza rolul pe care îl joacă Proiectul Levavasseur în lumea de astăzi și relevanța sa pentru viitor. Pregătește-te să te scufunzi în lumea fascinantă a lui Proiectul Levavasseur și să descoperi tot ce are de oferit această temă!
Proiectul Levavasseur de construire a unui tun autopropulsat (în franceză Projet de canon autopropulseur) a fost inițiat în 1903, în Franța, de căpitanul de artilerie Levavasseur.
Obiectivele proiectului erau:
- construcția unei piese de artilerie autopropulsate, capabile să parcurgă orice teren accesibil atelajelor cu tracțiune animală, care să asigure personalului și motorului o protecție completă față de proiectilele fuzante și gloanțele de infanterie.
- obținerea mobilității necesare proiectului prin utilizarea unui dispozitiv echivalent unor roți cu diametru foarte mare.
Acest dispozitiv, denumit de autor „roți articulate“, constă dintr-un soi de jante compuse din segmente îmbinate cu buloane, în jurul cărora se pot roti și dotate cu o legătură elastică, ce tinde să suprapună fețele învecinate ale două segmente alăturate. Fețele așezate pe sol ale segmentelor formează talpa roții iar fețele opuse formează calea de rulare. Când segmentele sunt alăturate, ele formează două suprafețe continue.
O carcasă se sprijină pe două roți articulate identice, prin intermediul unor galeți. Galeții sunt așezați în așa fel încât să mențină roțile în forma lor naturală. În afara galeților de rulare, carcasa are de fiecare parte doi galeți de antrenare, ai căror dinți se angrenează cu buloanele segmenților. Ele sunt puse în mișcare de un motor cu petrol de 80 CP. Carcasa, confecționată din tablă de oțel, transportă un tun cu calibrul 75 mm, montat pe un afet special. În carcasă sunt transportați comandantul de piesă, trei servanți și muniție.
Roțile articulate propuse de căpitanul Levavasseur reprezintă strămoșul șenilelor folosite în prezent.
Proiectul a fost înaintat pentru evaluare Comitetului general de artilerie (Comité général d'Artillerie) care l-a studiat timp de doi ani, după care l-a respins, considerând că tracțiunea automobilă este mai puțin fiabilă decât cea hipomobilă.
Căpitanul Levavasseur a revizuit proiectul și l-a înaintat din nou spre evaluare în 1908, dar a fost respins și de această dată.
Interesant de remarcat faptul că tancul Saint Chamond, realizat în 1916, avea multe similitudini cu proiectul Levavasseur.
Note
Bibliografie
- Alain Gougaud, L'Aube de la Gloire, Les Autos-Mitrailleuses et les Chars Français pendant la Grande Guerre, 1987, Musée des Blindés, ISBN 2-904255-02-8
- Armoured Fighting Vehicles of the World Volume I, Cannon Books, 1998, ISBN 1-899695-02-8
(Traducere a unui subcapitol din articolul Histoire du char de combat)