În acest articol, vom explora subiectul Propilee din diferite perspective, cu scopul de a oferi o viziune mai largă și mai completă asupra importanței și impactului său asupra mediului nostru. Vom afla despre istoria sa, implicațiile ei în societatea actuală, precum și posibilele evoluții viitoare. Dintr-o abordare multidisciplinară, vom aborda Propilee din diferite unghiuri, inclusiv aspecte culturale, economice, tehnologice și științifice. Printr-o analiză detaliată și exhaustivă, sperăm să oferim cititorului o viziune cuprinzătoare asupra Propilee, invitându-l să reflecteze și să participe la discuția pe acest subiect fascinant.
Propilee (din greacă Προπύλαια - propylaion – „avanpoartă”, care este înaintea porților) reprezintă o intrare monumentală a unui templu sau a unui palat din antichitate, formată din mai multe încăperi și porți, legate între ele cu porticuri și cu scări.
Cele mai celebre propilee (termenul se utilizează numai la plural) sunt cele ale Acropolei din Atena antică, construite în perioada 437 i.h.-432 i.h. de arhitectul Mnesicles. Propileele, construite în întregime din marmură pentelică,[1] erau o intrare monumentală, cu aspect de fronton al unui templu, flancată de două corpuri de clădiri cu coloane dorice. Prin porticul central, cu coloane de asemenea în stil doric, cinci porți deschideau intrarea - printr-un vestibul cu coloane ionice, mai zvelte - în marea incintă sacră. Poarta centrală, cea mai mare, era rezervată intrării călăreților și animalelor de sacrificiu. Într-una din cele două clădiri laterale era așa-numita Pinacotecă, ce adăpostea picturile de seamă aduse ca daruri votive zeiței.[2]
Prin extensie, termenul se aplică la orice colonadă monumentală de la intrarea unui templu sau a unui palat, formată din mai multe porți legate între ele cu porticuri și scări.[3]