Reacție în lanț proton–proton
În lumea de astăzi, Reacție în lanț proton–proton a devenit un subiect relevant și influent în societate. Impactul său poate fi resimțit în diferite domenii, de la politică la cultura populară, și a generat o dezbatere deschisă în opinia publică. Odată cu progresul rapid al tehnologiei, globalizarea și schimbările socioculturale, Reacție în lanț proton–proton s-a poziționat ca un punct de interes pentru experții din diverse discipline. În acest articol, vom explora în detaliu semnificația și importanța lui Reacție în lanț proton–proton, precum și influența sa asupra vieții noastre de zi cu zi.
Reacția în lanț proton-proton este una din reacțiile de fuziune prin care stelele transformă hidrogenul în heliu, alternativa principală fiind ciclul CNO sau Bethe-Weizsäcker. Lanțul proton-proton predomină în stelele de dimensiunea Soarelui sau mai mici.
În general, fuziunea proton-proton poate avea loc numai în cazul în care temperatura (energia cinetică) a protonilor este suficient de mare pentru a învinge forța lor electrostatica reciprocă sau respingerea lui Coulomb[1]. Teoria, - că reacțiile proton-proton sunt principiul de bază prin care Soarele și alte stele ard -, a fost susținută de către Arthur Stanley Eddington în anii 1920. La acea vreme, temperatura Soarelui era considerată prea mică pentru a depăși bariera Coulomb. Nu era cunoscut însă efectul tunel aplicat de George Gamow la dezintegrarea alfa în 1924.
Reacția în lanț proton-proton
Primul pas implică fuziunea a două nuclee de hidrogen 1H (protoni) în deuteriu, eliberând un pozitron și un neutrino, un proton transformându-se în neutron. 11H + 11H → 21D + e+ + νe + 0.42 MeV
Ramura p-p I
Ramura p-p II
Ramura p-p III
Ramura p-p IV sau Hep
Emisia de energie
Reacția în lanț p-e-p
Note
- ^ Ishfaq Ahmad, The Nucleus, 1:42,59, (1971), The Proton type-nuclear fission reaction
Bibliografie
E. Toma Introducere în astrofizică - Structura și evoluția stelelor, Editura Tehnică, București , 1980