În zilele noastre, Rezervația geologică Agighiol a devenit un subiect de mare relevanță și interes în multe domenii. De la politică la știință, cultură și tehnologie, Rezervația geologică Agighiol ocupă un loc proeminent în discuțiile și dezbaterile actuale. De-a lungul timpului, am asistat la modul în care Rezervația geologică Agighiol a evoluat și s-a adaptat la schimbările sociale, economice și tehnologice. În acest articol, vom explora în profunzime impactul Rezervația geologică Agighiol asupra societății moderne, analizând implicațiile și consecințele sale în diferite aspecte ale vieții noastre de zi cu zi.
Rezervația geologică Agighiol | |
Categoria III IUCN (Monument al naturii) | |
Localizarea rezervației pe harta țării | |
Poziția | ![]() ![]() |
---|---|
Cel mai apropiat oraș | Tulcea |
Coordonate | 45°01′39″N 28°51′45″E / 45.02750°N 28.86250°E[1] |
Suprafață | 9,70 ha |
Înființare | 2000 |
Modifică date / text ![]() |
Rezervația geologică Agighiol (monument al naturii) este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a III-a IUCN (rezervație naturală de tip geologic, paleontologic și floristic) situată în județul Tulcea, pe teritoriul administrativ al comunei Valea Nucarilor.
Aria naturală se află în partea central-nordică a județului Tulcea (în sud-estul Dealurilor Agighiol), pe teritoriul sud-vestic al satului Agighiol, în apropierea drumului județean (DJ222) care leagă localitatea Sabangia de municipiul Tulcea[2].
Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin Legea Nr.5 din 6 martie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Nr.152 din 12 aprilie 2000 (privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate)[3] și se întinde pe o suprafață de 9,70 ha.[4].
Aria naturală reprezintă o zonă naturală (versanți calcaroși de înălțimi reduse, pajiști cu vegetație de stepă) în sud-estul Dealurilor Agighiolului, ce adăpostește resturi de faună fosilă (amoniți, cefalopode, scoici, crustacee) atribuită Triasicului mijlociu, depozitate în substratele calcaroase ale rezervației[5].