În zilele noastre, Rezistență electrică a devenit un subiect de mare relevanță și interes în societatea de astăzi. De la apariția sa, Rezistență electrică a stârnit dezbateri, controverse și reflecții în diferite domenii și sectoare. Impactul său nu se limitează doar la aspectul social, ci a generat și repercusiuni la nivel politic, economic și cultural. În acest articol, vom explora diferitele fațete și dimensiuni ale Rezistență electrică, analizând evoluția sa în timp și influența sa asupra realității noastre actuale. Aprofundând în diferitele sale aspecte, vom încerca să înțelegem cuprinzător semnificația acesteia și rolul pe care îl joacă în societatea modernă.
Rezistența electrică este o mărime fizică prin care se exprimă proprietatea unui conductor electric de a se opune trecerii prin el a curentului electric. În electrotehnică, ea determină valoarea tensiunii necesare pentru ca un curent electric de valoare dată să treacă printr-un circuit (conductor) electric dat. Unitatea de măsură a rezistenței electrice, în SI, este ohm-ul, notat cu Ω. Este o noțiune introdusă de Georg Simon Ohm în 1825.[1]
Pentru un conductor omogen, valoarea rezistenței este:
unde:
Într-un circuit electric simplu (ochi), valoarea rezistenței lui se poate calcula cu ajutorul legii lui Ohm, fiind egală cu raportul dintre tensiunea U aplicată la bornele circuitului și intensitatea I a curentului care circulă prin circuit.
Inversa acestei mărimi este conductanța electrică.
Unele conductoare nu opun rezistență trecerii curentului. Acestea sunt în starea de supraconductori, de obicei la temperaturi scăzute.
Rezistența electrică a metalelor crește cu temperatura iar a cărbunelui și a lichidelor scade cu cât temperatura lor crește. Rezistența electrică a cuprului crește cu 4% la o încălzire de 10 °C. Modul cum variază rezistența electrică a unui conductor electric în funcție de temperatură se poate determina folosind următoarea relație:
unde: