Ringala

Problema Ringala este o problemă de mare importanță care are un impact asupra vieții a milioane de oameni din întreaga lume. Aceasta este o problemă complexă și cu mai multe fațete, care acoperă o gamă largă de aspecte, de la nivel personal până la nivel global. În acest articol, vom explora diferite perspective și abordări legate de Ringala, analizând relevanța sa astăzi și reflectând asupra implicațiilor sale pe termen lung. Printr-o analiză detaliată și riguroasă, vom încerca să aruncăm lumină asupra acestui subiect și să oferim cititorului o înțelegere mai profundă și mai completă a Ringala.

Ringala
Date personale
Născută1367 Modificați la Wikidata
Decedată1423 (56 de ani) Modificați la Wikidata
PărințiKęstutis
Birutė Modificați la Wikidata
Frați și suroriDanuta Anna]
Sigismund Kęstutaitis]
Vytautas]
Tautvilas Kęstutaitis]
Vaidotas]
Voishvil]
Butautas]
Miklausė Marija] Modificați la Wikidata
Căsătorită cuAlexandru cel Bun
Henry of Masovia] Modificați la Wikidata
Ocupațiearistocrat Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
TitluriPrincipe
Familie nobiliarăGiedyminowicze]
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Ringala (ortografiat și Rymgajla, Rimgaila, Ringaila, în lituaniană Rimgailė, în poloneză Ryngałła; n. 1367 – d. 1423) a fost fiica lui Birutė și Kęstutis, Mare Duce al Lituaniei⁠(d), și sora lui Vytautas cel Mare⁠(d). Rimgailė este un nume precreștin lituanian dual-derivat construit din rim- (rimti - „fii calm”) + gail- (gailas - „puternic”), care este destul de comun în prezent în Lituania.[1]

Prin căsătoria cu Henric de Mazovia⁠(d), ea a devenit prințesă de Mazovia pentru aproximativ un an, până la moartea soțului ei, în iarna 1392–1393.[2] Jan Długosza scris în cronicile sale că, pentru a se căsători cu ea, Henric a renunțat la titlul de episcop de Płock⁠(d). Ea a fost printre cei suspectați de moartea lui Henric.

O a doua căsătorie (1419-1421) a fost cu Alexandru cel Bun, Voievodul Moldovei (1400–1432). După un divorț motivat politic, ea a primit orașul vamal Siret și 40 de sate. De asemenea, ca parte a acordului de divorț, Alexandru cel Bun a promis să plătească o viață întreagă venituri în valoare de 600 de ducați maghiari de aur sau de florini, plătibili în două rate.[3]

Note

  1. ^ lt Sensul numelui
  2. ^ Gudavičius, Edvardas (1999). Lietuvos istorija. Nuo seniausių laikų iki 1569 metų, p.173. ISBN: 9986-39-112-1.
  3. ^ Octavian Iliescu, The History of Coins in Romania, Editura Encyclopedica, București, 2002